Dacă tu, femeie, n-ai fi existat ...

Angelina Nădejde

Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul

Fără mângâierea ierbii din răzor

Disperată cursă unde alergatul -

Sport de unul singur- necâştigător.

Ar fi fost pădure fără lăcrămioare

Neiubite trupuri - nesfârşit algor,

Despletite ramuri de frunziş şi floare

Infinite toamne - deprimant decor.

Foc fără scânteie - fără de sclipirea

Tainicilor clipe de trăiri in doi,

Vrajă fără leacuri unde teurgia

N-ar putea să pună - vieţilor altoi.

Ar fi fost arcuşul văduv de vioară

Nenuntită clipa întâlnirii lor -

Vals de unul singur ce te înfioară

Cântecul funebru scris în re minor.

Ce-ar fi fost bărbatul singur în iubire?

Un actor ce-şi joacă ultimul său rol,

Monolog pe scenă - tristă amăgire

Casa e închisă, teatrul este gol.

Ce este cu tine? - Este primăvară!

Simfonia lumii în culori şi-n cânt

Viaţă, împlinire-n formă inelară

Tot ce-i fără tine, puse într-un cuvânt.

Femeie!