Să nu mai vii !

Aura Popa

Nu-ţi sunt datoare-o veşnicie,

Cu strai de fluturi şi de flori.

Mi-ai fost izvor de apă vie,

Ţi-am fost doar vis purtat de nori.

Îţi sunt datoare doar o vară

Răstălmăcită-n lan de gând.

N-am vrut...n-ai vrut atât să doară

Dar macii ne-au murit arzând

Pe-un rug de mirişte păgână

Înveşmântată în apus.

Din tot ce-a fost, strâng doar ţărână

Şi-atâtea ar mai fi de spus...

Din amintirea dulce-amară

Vei cerne iarăşi nostalgii.

Când gându-ţi către mine zboară

Nu eu te chem...Să nu mai vii!