Liviu Vălenas, convorbiri cu Mircea Dimitriu (4)

MISCAREA LEGIONARĂ INTRE ADEVAR SI MISTIFICARE

Toate adevărurile care sunt ţinute în tăcere devin otrăvite
Nietzsche, Also sprache Zarathustra

III. MISCAREA LEGIONARÃ SCOASÃ DIN NOU ÎN AFARA LEGII, 1938-1940

Atentatul împotriva lui Stefãnescu-Goangã

Liviu Vãlenas:
Fiindcã facem acum o parantezã mai largã în trecutul Miscãrii Legionare, cine a stat în spatele atentatului comis la 27 Noiembrie 1938, la Cluj, împotriva rectorului Universitãtii "Regele Ferdinand" Stefãnescu-Goangã ? Întrebarea este justificatã, mai ales cã unii legionari au afirmat ulterior, cã acest atentat (în care a fost rãnit grav rectorul Universitãtii) a constituit picãtura care a umplut paharul lui Carol al II-lea, care s-a decis atunci sã-l suprime pe Corneliu Codreanu, împreunã cu alti 13 camarazi...

Mircea Dimitriu:
Comandantul legionar din Cluj, Vasile Andrei, a lãsat posteritãtii niste rânduri foarte importante, care lãmuresc culisele acestei actiuni. Astfel, comandantul Vasile Andrei neagã categoric afirmatiile mincinoase ale preotului Stefan Palaghitã, în a sa "Istorie (tendentioasã) a Miscãrii Legionare", si anume cã ar fi dat personal ordinul de executare al rectorului Stefãnescu-Goangã. Vasile Andrei spune cã nu a primit un astfel de ordin si nici nu l-a dat ! De fapt Vasile Andrei era arestat încã din data de 17 Noiembrie 1938 si detinut la închisoarea militarã din Cluj. In privinta a ceea ce urma sã se întâmple, pe data de 27 Noiembrie 1938, Vasile Andrei a fost înstiintat abia cu o zi înainte, la vorbitor, de cãtre
camaradul Aurel Sãrcãianu, unul din cei doi studenti care urmau, a doua zi, sã-l pedepseascã pe rectorul Stefãnescu-Goangã. Vasile Andrei, care împãrtea celula cu încã 75 de camarazi legionari, i-a istorisit, ce urma sã se întâmple a doua zi afarã, doar doctorului Victor Apostolescu. Au urmat cele cunoscute. La o sãptãmânã însã, a fost adus în celulã profesorul Gheorghe Veres (care si-a schimbat ulterior numele în Gheorghe Voicu) si care i-a spus cã doctorul Vucu, trimis special din Bucuresti, cu ordinul expres ca executarea lui Stefãnescu-Goangã sã nu aibã loc, a ajuns prea târziu la Cluj...

Liviu Vãlenas:
Bãnuiesc cã ordinul si contraordinul de lichidare a lui Stefãnescu-Goangã fusese dat de Horia Sima. În fond de ce trebuia "pedepsit" Stefãnescu-Goangã ?

Mircea Dimitriu:
Este fals. Horia Sima a aflat de aceastã intentie si a cãutat s'o împiedice, trimitând pe doctorul Vucu cu acel ordin, care însã din pãcate a ajuns prea târziu ! Studentul în filozofie Ioan Pop, principalul autor al actiunii de pedepsire a lui Stefãnescu-Goangã, i-a mãrturisit lui Vasile Andrei, în lunile petrecute împreunã în celula sa, de condamnat la moarte, "cã pe Stefãnescu-Goangã era hotãrît sã-l pedepseascã cu mult timp înainte, cã pedepsirea lui Stefãnescu-Goangã doar coincidea cu dorinta superiorilor sãi locali, cã nu a primit un ordin expres în aceastã privintã si oricum ar fi fãcut aceasta în orice conditii, pentru cã pedepsirea lui Stefãnescu-Goangã era o datorie cãtre sufletul curat al tineretului ardelean". Era notorie "preocuparea" rectorului Stefãnescu-Goangã pentru studente, de care abuza ori de câte ori putea. Aceste apucãturi i-au adus pedepsirea. Ioan Pop, înainte de a fi executat, a mai spus : "Noi am rezistat 1000 de ani maghiarilor pentru cã sufletul ne era curat, iar tolerarea celei mai triviale imoralitãti, concretizate în Stefãnescu-Goangã, ar fi întinat cei 1000 de ani de curãtenie sufleteascã"... Cert este cã eliminarea lui Stefãnescu-Goangã de la conducerea universitãtii clujene era un imperativ, pentru toatã studentimea clujeanã, în toatã perioada 1930-1938.

Liviu Vãlenas:
Atentatul contra rectorului Stefãnescu-Goangã apare, în lumina acestor dezvãluiri, mai degrabã ca o initiativã personalã, desi este cert cã s'a bucurat de aprobarea Legiunii. Acest atentat, comis la Cluj, pe 27 Noiembrie 1938, nu l-a determinat totusi pe Carol al II-lea sã hotãrascã lichidarea întregii conduceri a Miscãrii Legionare, douã zile mai târziu ?

Mircea Dimitriu:
Legiunea n'a aprobat acest atentat, cum am arãtat deja, iar Carol a luat decizia încã din timpul vizitei sale la Londra din Noiembrie 1938, cel putin asa sustine diplomatul Vardala, de la Legatia României din Londra, martor fiind la o convorbire între Carol al II-lea si ministrul României la Londra, Viorel I.Tilea. În plus, dupã întâlnirea ulterioarã cu Hitler, Carol s'a asigurat cã actiunea sa de suprimare a conducerii Miscãrii Legionare, în frunte cu Cãpitanul, nu va avea consecinte externe serioase.

Încep disensiunile în Legiune

Liviu Vãlenas:
Încã din anii '30 au început divergente puternice în Miscarea Legionarã, cum s'au nãscut ele, care a fost cauza lor ?

Mircea Dimitriu:
Dacã dizidenta s'a manifestat pe fatã ceva mai târziu, divergentele dintre noi au apãrut în schimb mult mai devreme. Diferentele de vederi s'au manifestat, imediat dupã moartea Cãpitanului, mai ales între Horia Sima si Constantin Papanace. Aceste diferente de vederi erau legate de strategia pe care trebuia sã o urmeze pe viitor Legiunea, dupã arestarea lui Corneliu Codreanu. În grupul refugiat la Berlin, între anii 1938-1940, Horia Sima si Constantin Papanace, au colaborat totusi foarte strâns. Se uitaserã divergentele, Horia Sima avea ca misiune legãturile cu România si reorganizarea Miscãrii Legionare în tarã, în timp ce Constantin Papanace avea conducerea grupului din Berlin. În acest scop Horia Sima s'a
dus de 4-5 ori în tarã, înainte de cãderea lui Carol al II-lea. Horia Sima reusise sã creeze o filierã de trecere clandestinã în România, prin Banatul iugoslav. Aceastã filierã era utilizatã si de Horia Sima personal, dar si de alti legionari, printre care si multi intelectuali. Trebuie sã fac acum o parantezã mai lungã. Sub presiunea succeselor germane pe toate fronturile, Carol a crezut, gresit de altfel, cã Miscarea Legionarã este sprijinitã de nemti si din cauza asta a cãutat sã se împace cu Miscarea. La sugestia Elenei (Magda) Lupescu, Carol l-a ales, pentru o viitoare colaborare, pe Vasile Noveanu. Tatãl lui Noveanu fusese evreu botezat, trecut la religia crestinã. Noveanu era un tip foarte maleabil, nu era tipul de luptãtor.
Carol s'a gândit sã-l facã pe el seful Miscãrii. L-a scos din lagãr si l-a chemat la Palat, având mai multe întâlniri cu el. Noveanu pe de altã parte, în urma acestor întâlniri la Palat cu Carol, a obtinut eliberarea din lagãr a lui Radu Mironovici si a altor fruntasi ai Miscãrii. În urma acestei "autoritãti" de a-i scoate pe legionari din lagãre, Carol, cât si Noveanu, credeau cã în acest fel Noveanu se va impune ca sef al Legiunii... Noveanu era asistat de un alt fruntas legionar, Augustin Bidianu (care fusese sef legionar de judet).

Liviu Vãlenas:
Cu toate acestea, nici Noveanu si nici Bidianu nu au reusit în final sã se impunã în fruntea Miscãrii Legionare, de ce ?

Mircea Dimitriu:
Acesti oameni nu aveau simpatii în rândul Miscãrii. În primul rând pentru cã nu fãcuserã nimic deosebit (în afarã de administrarea unui judet) ! Pe de altã parte, celulele legionare reorganizate în România de Horia Sima de la Berlin, erau loiale lui Horia Sima. Stârnea si admiratie faptul cã Horia Sima trecea clandestin granita româno-iugoslavã, de câte ori vroia, fãrã sã aibã fricã, cã va fi prins de autoritãtile carliste... În urma unei astfel de treceri, probabil, Horia Sima a organizat si pedepsirea lui Armand Cãlinescu !... Spun probabil, pentru cã nu cunosc detalii.

Asasinarea lui Armand Cãlinescu

Liviu Vãlenas:
În privinta asasinãrii lui Armand Cãlinescu, la 21 Septembrie 1939, lucrurile nu sunt clare nici pânã in ziua de astãzi. Cert este cã Horia Sima nu a explicat niciodatã, în mod clar, cine a dat ordinul de lichidare a lui Armand Calinescu, cine a stat în spatele actiunii. Dacã a vorbit, a vorbit oarecum ambiguu, totusi, nu a negat faptul cã s'ar fi declarat de acord cu eliminarea fizicã a lui Armand Cãlinescu. Care este adevãrul ?

Mircea Dimitriu:
Dacã Miscarea Legionarã nu reactiona în niciun fel împotriva lui Armand Cãlinescu, ERA POLITIC DESFINTATÃ ! Sã nu uitãm cã Armand Cãlinescu era ASASINUL Miscãrii Legionare, din ordinul sãu fuseserã asasinati Codreanu, nicadorii si decemvirii, cu alte cuvinte asasinase conducerea Miscãrii. Iar acei legionari care erau în lagãre si închisori, erau pentru Miscare pierduti si asa ... Pentru motivul, cã ori trebuiau sã batjocoreascã memoria Cãpitanului, prin declaratii colaborationiste (ca sã poatã iesi afarã), ori aveau soarta de a fi omorîti, asasinati ... Un caz tipic este cel al lui Ilie Gârneatã si Mile Lefter, care au iesit din lagãrul dela Vaslui, numai dupã ce s'au dezis de Corneliu Codreanu ... Drept rãsplatã, Carol l-a numit pe Gârneatã avocat la Frontul Renasterii Nationale (FRN), formatiunea politicã a lui Carol al II-lea, l-a obligat sã îmbrace uniforma FRN. Restul legionarilor din lagãr au rãmas permanent cu aceste exemple de lasitate ale celor doi, Gârneatã si Lefter ... Strâns cu usa, Carol încerca sã capteze bunãvointa Germaniei, cedând în toate domeniile, cu exceptia aliantelor pe care le avea cu Franta si Anglia, la care nu vroia sã renunte nici în ceasul al 12-lea. În speranta, cã dacã colaboreazã cu Miscarea, nemtii nu se vor atinge de tronul sãu, el i-a gãsit initial, asa cum am mai spus, pe Noveanu si Bidianu, ca "purtãtori" ai acestei "desprinderi" de trecut ... Carol a esuat în aceastã manevrã, pentru cã legionarii din clandestinãtate, cei din lagãre si din grupul de la Berlin nu au fost de acord. În aceastã situatie, Carol a jucat ultima sa carte fatã de Miscarea Legionarã, a cerut grupului de la Berlin sã vinã în tarã si sã colaboreze cu el. Însã nici Horia Sima, nici Constantin Papanace, nu erau de acord sã vinã în tarã si sã colaboreze cu Carol. La prima delegatie trimisã de Carol la Berlin, Horia Sima si Papanace au rãspuns, "Dacã, Carol renuntã la alianta cu Franta si Anglia si trece de partea Axei, atunci ei se reîntorc in România" ... Carol nu a fost multumit de acest rãspuns si dupã o lunã a trimis din nou o delegatie. La aceste parlamentãri, a reusit sã se introducã în discutii Constantin Stoicãnescu, care era împotriva unei colaborãri cu Regele si în orice caz, Stoicãnescu urmãrea ca Horia Sima si Papanace sã nu facã concesii prea mari. Delegatia s'a reîntors la Bucuresti, cu o luare de pozitie scrisã din partea lui Horia Sima si Papanace. Papanace cerea si el alipirea României la politica Germaniei, dar pozitia lui marca o diferentã fatã de Horia Sima, Papanace oferea, unilateral, renuntarea la violentã din partea Miscãrii Legionare. Acest lucru era o contradictie a ceea ce, împreunã cu Horia Sima, se plãnuise: rãsturnarea lui Carol ! Toatã munca lui Horia Sima de pânã atunci vizase tocmai acest obiectiv, organizarea unei revolutii în România, pentru rãsturnarea lui Carol.

Liviu Vãlenas:
Din ce spuneti dv. rezultã implicit, cã Horia Sima a trimis personal în tarã echipa de "prahoveni" condusã de avocatul Miti Dumitrescu, ca sã-l asasineze pe Armand Cãlinescu, pe 21 Septembrie 1939...

Mircea Dimitriu:
Horia Sima, cât si Papanace, au stat de vorbã, personal, la Berlin, cu Miti Dumitrescu, restul echipei lui Miti Dumitrescu se afla in tarã. Este evident cã atât Papanace, cât si Horia Sima, au aprobat actiunea pe care o proiecta Miti Dumitrescu ! Cert este, cã ulterior, în lagãrul de la Berkenbrück, Papanace i-a fãcut un elogiu impresionant lui Miti Dumitrescu. Papanace a spus atunci; "Prin pedepsirea lui Armand Cãlinescu, Miti Dumitrescu si prahovenii sãi au salvat Miscarea Legionarã dela disparitie"... Cãpitanul însusi ceruse sã fie rãzbunat, dacã ar fi fost lichidat de autoritãtile carliste si toti legionarii au apreciat în 1939 cã pedepsirea lui Armand Cãlinescu era si o datorie politicã si moralã a Legiunii ...

Comandamentul de Prigoanã

Liviu Vãlenas:
Adversarii lui Horia Sima au afirmat tot timpul, "cã Horia Sima era un epigon jalnic al Cãpitanului"... Cu alte cuvinte Codreanu era contrapus lui Horia Sima si Horia Sima lui Codreanu, ce s'a urmãrit prin aceasta ?

Mircea Dimitriu:
Nicolae Iorga a spus foarte bine odatã, "Dacã vrei sã distrugi o haitã de câini, împuscã câinele care este fruntas"... Când Codreanu a condus Miscarea, a fost tinta tuturor atacurilor, de toate felurile (cã este un venetic, cã fabricã bani falsi la Rãsinari etc.). Pe urmã atacurile s'au revãrsat asupra lui Horia Sima, mai ales cã el era lipsit de experienta conducerii. El s'a pomenit împins de evenimente în fruntea Miscãrii, datoritã curajului, perseverentei si a abnegatiei totale, care i-au surprins pe toti fruntasii legionari, mai mult sau mai putin descurajati.

Liviu Vãlenas:
Tocmai asta i s'a reprosat lui Horia Sima, cã a ajuns în fruntea Miscãrii Legionare fãrã a fi omul cel mai potrivit pentru aceasta...

Mircea Dimitriu:
Nu a fost nimeni altul ! Pot sã vã spun pe scurt, cum a ajuns Horia Sima în aceastã functie. Când Codreanu a fost arestat, s'a format aproape imediat un Comandament de Prigoanã. Acest comandament a fost mereu schimbat, pentru cã tot timpul politia aresta pe cineva din el. Horia Sima nu avea fisier la Sigurantã si din aceastã cauzã se putea misca mai liber prin tarã. Horia Sima primise sarcina sã reorganizeze infrastructura în tarã, din legionarii rãmasi nearestati. Acestia doreau sã se facã ceva, mai ales cã Codreanu se afla dupã gratii. Sã se facã ceva era si opinia lui Horia Sima si a lui Alexandru Cantacuzino, care era si el în acest Comandament de Prigoanã. În opozitie cu opinia lor, era Constantin
Papanace, care era de pãrere "Cã nu trebuie fãcut nimic, legionarii trebuie sã stea linistiti, pentru cã altfel viata Cãpitanului este în pericol"... Dintr'o scriere a lui Papanace (cartea se cheamã "Fãrã Cãpitan") reiese clar cã aceastã pozitie de "liniste" a fost, ulterior, lansatã chiar de Sigurantã, pentru ca sã nu se producã "o reactie" la asasinarea plãnuitã a Cãpitanului...

Liviu Vãlenas:
Sã fi lucrat, constient, sau inconstient, Constantin Papanace pentru Sigurantã ?

Mircea Dimitriu:
Nu, deloc ! Papanace a explicat convingãtor, cã pozitia sa se baza pe grija legatã de soarta Cãpitanului.

Liviu Vãlenas:
Cum vedea Horia Sima aceastã "revolutie" ?

Mircea Dimitriu:
Cum a vãzut-o si dupã aceea. A vãzut-o exact cum s'au si întîmplat lucrurile la 3 Septembrie 1940...

Liviu Vãlenas:
Gheorghe Barbul, secretarul generalului Antonescu, a afirmat, intr'o discutie mai lungã purtatã cu subsemnatul, la 24 Octombrie 1994, "Cã legionarii erau destul de slabi în Septembrie 1940 pentru a-l rãsturna singuri pe Carol, dar Antonescu si anturajul sãu au exagerat deliberat pericolul legionar, forta legionarilor, pentru a-l speria pe Carol si în felul acesta sã-l oblige în final sã plece". "Nu avea importantã cum pleca, de ce pleca, important era sã plece", a afirmat Gheorghe Barbul în 1994...

Mircea Dimitriu:
Realitatea este putin alta. Este posibil, cã fortele legionare, care fuseserã decimate de Carol în 1938-1939 (sã ne aducem aminte de mãcelul din 21-22 septembrie 1939, când au fost executati sumar în întreaga tarã 252* de legionari nevinovati, aproape toatã elita Miscãrii), sã nu fi fost atât de puternice, ca ele singure sã-l poate rãsturna pe Carol. Însã, nu trebuie uitat, toatã tara dorea plecarea lui Carol... Vreau acum sã revin la momentul discutiilor de la Berlin, cu a doua delegatie sositã acolo. Horia Sima si Papanace avuseserã în vedere crearea unor echipe legionare în tarã, care sã ia legãtura cu cadre din armatã, în vederea rãsturnãrii lui Carol. Acest plan era o creatie comunã a lui Horia Sima si Papanace. Delegatia a plecat înapoi în tarã, dar între timp, Horia Sima trimisese 47 de legionari, clandestin, în tarã, ca sã organizeze revolutia anticarlistã. Conducerea acestei actiuni trebuia sã o preia, personal, Horia Sima. Dar când sã plece, tot clandestin, Horia Sima în tarã, Papanace s'a opus, "Nu, nu trebuie sã pleci, am promis lui Carol cã încetãm orice actiune contra lui"... Horia Sima nu a vrut sã renunte în niciun fel la planul sãu si i-a spus lui Papanace, "Cã el a crezut cã promisiunea de liniste datã de Papanace emisarilor lui Carol, era o diversiune, pentru a acoperi actiunea lui în tarã".

* ( Nota) Repartitia celor 252 de legionari executati fãrã judecatã în zilele de 21-22 Septembrie 1939 este urmãtoarea : Bucuresti : 10, Spitalul Militar Brasov : 7, Lagãrul dela Miercurea Ciuc : 44, Penitenciarul Râmnicu Sãrat : 13, Lagãrul dela Vaslui : 31, jud. Durostor : 3, jud. Timis- Torontal : 3, jud. Caliacra : 3, jud. Gorj : 3, jud. Constanta : 4, jud. Putna : 3, jud. Vâlcea : 3, jud. Lãpusna : 3, jud. Bacãu : 3, jud. Mehedinti : 3, jud. Arges : 3, jud. Cluj : 2, jud. Bihor : 2, jud. Roman : 1, jud. Vaslui : 1, jud. Brãila : 2, jud. Caras : 3, jud. Neamt : 3, jud. Olt : 3, jud. Fãlciu : 3, jud. Teleorman : 2, jud. Ialomita : 3, jud. Dâmbovita : 3, jud. Dorohoi : 3, jud. Turda : 3, jud. Bãlti : 3, jud. Brasov : 4, jud. Mures : 3, jud. Hotin : 3, jud. Cernãuti : 3, jud. Severin : 3, jud. Sãlaj : 1, jud. Ciuc : 3, jud. Tighina : 3, jud. Nãsãud : 3, jud. Cetatea Albã : 3, jud. Tecuci : 3, jud. Muscel 2, jud. Covurlui : 3, jud. Soroca : 3, jud. Arad : 3, jud. Maramures : 3, jud. Iasi : 3, jud. Hunedoara : 3, jud. Orhei : 3, jud. Romanati : 2, jud. Suceava : 1, jud. Buzãu : 1, jud. Trei Scaune : 2, jud. Botosani : 3, jud. Satu-Mare : 2, jud. Câmpulung : 3 si jud. Târnava Micã : 3. Din aceastã listã, 6 legionari au fost asasinati ulterior datei de 22 Septembrie 1939, însã ordinul pentru executarea lor a fost dat de autoritãtile carliste în data de 21 Septembrie 1939. În general, cadavrele legionarilor executati, au fost lãsate 2-3 zile în aer liber, pentru a servi ca exemplu ... (nota L.V.)

Aceasta a fost începutul unor mari disensiuni si dezacorduri între cei doi ! Cert este cã Horia Sima nu a putut fi oprit, cãci îl asteptau în tarã oamenii trimisi deja de el dela Berlin. Dacã renunta, vesnic ar fi purtat anatema de las si fricos, iar "Revolutia" nu ar fi avut loc, cu toate consecintele nefaste ce ar fi avut loc.


(va urma)