Popa Ines Vanda
Priveşte
iubite spre cerul cu stele
Tandreţea
din ochi îţi surâde stângaci,
Din
lacrimi de dor ţi-am făcut iar mărgele,
Mi-e
dor cu iubire din nou să mă-mbraci.
De
ochii te mint şi îţi spun că nu-mi pasă,
În
mine trăieşti şi în versul meu frânt
Urci
treptele serii şi-n zărea umbroasă
Ce-am
fost, ce rămâne, doar vise în vânt.
Străine
sunt toate, mi-e arderea pustie,
Secundele
ucise-n refren parcă tac,
Departe
de tine doar noaptea mai ştie,
Ce-oprelişti,
nelinişti mă trec în alt veac.
Mi-e
iarăşi imposibil şi chiar de m-am ascuns
În
nefireşti deşerturi de clipe fără tine,
Mă-ntorc
în nepătrunsul tău timp şi-aştept răspuns
În
care viaţa cerul ne va uni-n destine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu