Bunget Marin
Sfiicioşi
cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăţi, iertare.
Deolaltă
punem gândul şi tăcerea în chemare.
Vechiu'
grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De
prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.
Multe
gânduri aşezate în veşmintele vorbirii,
Ce-au
trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi,
poeţi cuprinşi de vorbă şi de dulcele-i blestem,
Rime
nu mai încondeie, de veşmântul lor se tem.
Versul
lor, e doar o umbră, ostenit, fără foşnire,
Lepădat
de limba sfântă, de cuvânt şi de simţire.
Stihuiri
suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar
şi stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu