Teodora Popescu
Mă
întreb...
Poate
... mă iubeşti ?
Cum
eu te iubesc ?
Cu
inima şi sufletul ?
Vreau
fiecare parte din tine
Nu
doar jumătăţi de măsură
Pentru
că tu hrănită-i pasiuni
Spirit
şi corp în fuziuni comune.
Am
aruncat pleoapele-n văzduh
Şi
doar auzul l-am lăsat afară
De
sus din deşertul alb al zilei
Şi
văzul se dezice.
O
lacrimă târzie fuge înapoi
Iar
gândul ar vrea să te străbată
Şi
drumul mi se întoarce în ascuns
Cum
să rămân de nepătruns ?
Ai
să mai vii ?
E
clipa ce nostalgic mă-nfioară
Pe
sub ferastra-mi tot sperând ...
C-ai
să mai treci.
Prin
inimă-mi bate vântul
Se
vrea golită de durere şi tristeţi
Îmi
strivesc inima ...
Şi
merg mai departe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu