joi, 19 decembrie 2013

TE CHEM CU GÂNDUL



Teodora Popescu









Mă întreb...

Poate ... mă iubeşti ?


Cum eu te iubesc ?


Cu inima şi sufletul ?








Vreau fiecare parte din tine


Nu doar jumătăţi de măsură


Pentru că tu hrănită-i pasiuni


Spirit şi corp în fuziuni comune.








Am aruncat pleoapele-n văzduh


Şi doar auzul l-am lăsat afară


De sus din deşertul alb al zilei


Şi văzul se dezice.








O lacrimă târzie fuge înapoi


Iar gândul ar vrea să te străbată


Şi drumul mi se întoarce în ascuns


Cum să rămân de nepătruns ?








Ai să mai vii ?


E clipa ce nostalgic mă-nfioară


Pe sub ferastra-mi tot sperând ...


C-ai să mai treci.








Prin inimă-mi bate vântul


Se vrea golită de durere şi tristeţi


Îmi strivesc inima ...


Şi merg mai departe
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu