Bunget Marin
Ne-au
sărăcit, ca peste tot în lume,
Un
neam de trădători şi de hapsâni.
Ne-au
murdărit, ca naţie şi nume,
Din
tot ce-am fost odată, ca români.
Dar
nu ei sunt români adevăraţi.
Nu
ei se ţin ca ţara să nu piară.
Noi
stăm aici de griji împovăraţi
Şi
suferim şi ură şi ocară.
Să
ducem veşnicia de români
Şi
plaiul mioritic să nu moară.
Ei
doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar
nu mai au nici inimă nici ţară.
Nu
ne-am vândut copii şi nici părinţi,
Să
căpătăm arginţii, precum Iuda.
Când
te-om primi, sunt sigur, ai să simţi
Că-n
palma noastră, odihneşte truda.
Şi
chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar
peste sărăcia din hambare,
Lângă
respectul nostru de români,
Te
vom primi cu pâine şi cu sare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu