Vinovăţie

Aura Popa

Mai sting cuvinte printr-o întâmplare.

Să nu m-adaug frigului şi ceţii,

Transform căderi în anotimpuri pare

Şi pun argint în părul dimineţii

Căci legăn vise-n braţe de tăcere

Doar ca să crească-n mine toată vina

C-am dat la schimb un ţărm pe-o mângâiere

Şi-n întuneric mi-am închis lumina.

Azi curg în toate ca un fir de ceară,

Topită-n focul gheei muribunde.

Eu am lăsat iubirea să mă doară,

Neliniştea în mine să abunde.

Deschis-am poarta larg-a resemnării

Şi-am însemnat cu roşu toată zarea.

O utopie-aduce zburătorii

Şi-ndată-ţi seacă liniştea şi marea.