Petre Violeta
Bezmetice
iluzii mi-au stins cerul
Şi
umbrele de moarte m-au culcat
Micimea
ta mi-a spintecat echerul
Catetele
cu sânge-am desenat
Precare
echilibre se destramă
Nici
nu mai ştiu de ce mai sunt şi când
Un
doliu ancestral din nou mă cheamă
Şi
paşii se împiedică pe rând
În
cercul nostru strâmb şi fără raze
Nu
mai încap decât melancolii
Naiade
împletite-n amperaze
Din
moşteniri pe care nu le ştii
Azi,
dezolante incantaţii iar mă strigă
Într-un
ecou din margini de coşmar
Şi
trupul enigmatic de ferigă
Mi-l
frânge tonul tău incendiar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu