Translucid

Luiza-Adriana Grama

M-aş naşte drob de sare dac-aş şti

Câţi vor trudi din mină să mă scoată

Şi câte lumi sau patimi aş zidi,

Câtă sudoare aş închide-n piatră.

Mi-ar fi de-ajuns în sare să mă-nchid

Fără culori şi fără mângâiere

Şi-n trupul meu robust şi translucid

N-aş mai simţi a lumii sfâşiere.

Mi-ar fi de-ajuns în sare să mă înec

Imaginându-mi ţărmuri şi oceane

Pe valul vremii cum se mai petrec

Şi cum din curcubeu răsar icoane.

Mi-aş şterge-apoi din sânge orice glas

Să nu pulseze la chemări străine,

Să nu invoce timpul ce-a rămas

Şi nici pământul ce nu-i aparţine.