Luiza-Adriana Grama
Am
pornit prin lume singură să pot
Să
păşesc pe urma unui castru mort,
Să
ascult tăcerea unei păpădii,
Să-nvăţ
conjugarea verbului a fi.
Am
pornit prin lume singură să ştiu
De
la val ce-nseamnă când e prea târziu,
De
la iarba verde când să mă trezesc,
De
la bob de rouă simplu să trăiesc.
Am
pornit prin lume singură s-ascult
De
la pomi ce-nseamnă să iubeşti prea mult
Şi
din risipirea visului în vânt
Să-nvăţ
ce înseamnă a fi de cuvânt.
Şi-am
pornit prin lume să mă-ntorc pribeagă
Zugrăvind
prin versuri viaţa mea întreagă
Şi
de-am strâns pe tâmple timp şi-nţelepciune
E
doar fiindcă viaţa-mi pare o minune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu