ADRIAN BOTEZ
se sting blânde lumini din 'nalte
steme:
făclii sunt oamenii ce ard în vechi
păcate
văzduh se-aprinde-n vaier şi blesteme
munţii nu vădesc sfinţi: doar guri
spurcate
boceşte Hrist – iar câinii-i urlă-n cale
se mistuie copacii în explozii
ne-mprumutăm şi ne ucidem bozii
o piaţă-a cărnii vii – şi numai jale
morţii nu-mi dau mormântul să mascund
setea de crimă varsă bale-amare
femeia naşte şarpele pe prund
pământu-a otrăvit ultima floare:
copil pe tată spintecă şi muşcă
iar sângele de mamă-i doar o duşcă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu