Arcade înflorite

Angelina Nădejde

Grădina sufletului meu e veşnic înflorită

Poartă parfum de iasomii în lacrimi miruită,

În poartă-i stau umili străjeri să vă arate drumul

Prin labirinturi cu tăceri şi umbre cu duiumul.

Dar uneori trec în galop prin macii încă-n floare,

Sălbatici cai fără de şei călcând la întâmplare,

Petalele devin pe loc o mare sângerândă

Fără de maluri şi-n furtuni, speranţele se-afundă.

Când ploi răzleţe cu-amintiri îmi umezesc ţărâna

Cu mirul dragostei mă spăl şi se închide rana

Şi-atunci arcade-ntregi de dor se-mbracă-n trandafiri

Iar eu colind prin văi pustii sau munţi de regăsiri.

De bucurii mă împânzesc pun strai de sărbătoare,

În crini doar albi, imperiali, stamine de candoare,

Deschid zăvoare spre iubiri şi vă primesc în tindă

Şi-oricine vrea poate privi, în sufletu-mi oglindă.

Şi vă invit pe căi de vers să-mi tălmăciţi trăirea

Descoperind boboci timizi ce-aşteaptă înflorirea,

Atât vă rog, să nu-mi striviţi petale de lumină

Când sufletul, doar pentru voi, se-mbracă-n crinolină!