joi, 24 decembrie 2015

nu mai am nimic doar podeaua din iarbă sintetică


adi filimon







prin care mişună milioane de amintiri cafenii
plutesc peste ele cu grijă ca un licurici supărat
când le calc se sparg în alte milioane de nostalgii
ce-mi prind părul în codiţe
răsucite pe degetele fetiţei bătrâne cu felurite codiţe
am chiar un buzunar încheiat într-un nasture mare şi alb
unde se descompun la-ntuneric păpuşi minuscule
furate de la alte fetiţe ale altor taţi
îmi închipui că fetiţele nu mă recunosc
şi niciodată păpuşile nu se vor trezi şi nu vor vorbi
iarba sintetică miroase a mucegai
nu mai plouă demult
nu mai e soare demult
doar aerul învechit mă ţine de umeri şi-mi spune

ce groaznic miroase la mine în gând






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu