C.V.R. Schuyler
Duminică, 3 martie 1946
Recepţie oferită de către ambasadorul bulgar
Duminică 3 martie, seara, am participat la o recepţie oferită de către ambasadorul bulgar în cinstea aniversării eliberării Bulgariei. Bineînţeles că membrii guvernului erau prezenţi în număr mare, iar ceilalţi oaspeţi erau în majoritate oameni cu convingeri comuniste ferme. Ii cunoşteam pe foarte puţini dintre ei. Ruşii au fost însă bine reprezentaţi. Mareşalul Tolbuhin a venit în persoană şi am avut ocazia să-l cunosc. Este în trecere prin Bucureşti, în drum spre Moscova — unde va participa la o întrunire a Sovietului Suprem, în care a fost de curând ales — şi a plecat de la Cartierul său General, din apropierea Constanţei. M-a surprins tinereţea lui Tolbuhin. Nu pare să aibă mai mult de 46 sau 47 de ani. Are trăsături mari, un corp gras, rotofei şi, în general, lasă impresia că este încet la minte. Totuşi, judecând după reputaţia pe care o are, înfăţişarea sa generală este probabil foarte înşelătoare. Dl Berry a fost şi el de faţă la recepţie. Nici vicemareşalul, nici dl Le Rougetel nu au venit, britanicii fiind reprezentaţi de către unul dintre locotenenţi-coloneii lor. Generalul Vinogradov m-a întrebat direct unde era vicemareşalul şi dacă cred că o să vină. I-am spus, desigur, că se află la Sinaia pe durata week-endului şi că mă îndoiesc că-şi va face apariţia.
Presa locală continuă campania politică virulentă
Cele două ziare ale partidelor istorice, „Dreptatea" şi „Liberalul" devin pe zi ce trece mai virulente în acuzaţiile aduse Partidului Comunist şi miniştrilor guvernului. Deşi majoritatea acestor acuzaţii se bazează categoric pe fapte, este neîndoios că multe detalii sunt serios exagerate. Pe de altă parte, ziarele guvernului şi, în mod deosebi, „Scânteia", îşi folosesc tot arsenalul de înjurături împotriva ziarelor partidelor istorice. Zilele trecute, premierul însuşi n-a scăpat prilejul de a lansa un avertisment public ziarului „Dreptatea", cerându-i să înceteze cu atitudinea provocatoare şi ostilă, care pretindea că ar fi o trădare şi o încălcare a acordului de la Moscova. A spus că dacă ziarul „Dreptatea" îşi menţine actuala tactică, guvernul va fi obligat să adopte măsuri ferme împotriva lui Personal, cred că ziarele partidelor istorice merg prea departe. Mi se pare că politica lor vizează de fapt incitarea guvernului ca acesta să ia măsuri, astfel încât ele să poată pretinde că asemenea măsuri reprezintă o violare directă a libertăţii presei, asupra căreia s-a căzut de acord prin Convenţia de la Moscova.
Discursurile lui Vandenberg şi Byrnes interzise în România
O altă dificultate legată de presă a apărut acum. Se pare că recentele discursuri ale domnului Vandenberg şi ale secretarului Byrnes referitoare la politica externă a Statelor Unite în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite au fost interzise în România. Majoritatea ziarelor au publicat scurte rezumate ale acestor discursuri, dar cel puţin unui ziar care a încercat să publice discursul în întregime i s-a ordonat clar să-l scoată. în acest caz, se pare că cenzura a fost exercitată de către cenzorul român. Nu am reuşit încă să stabilesc dacă această acţiune s-a făcut la ordinul ruşilor sau a reprezentat în întregime iniţiativa guvernului român. Când voi afla, voi supune incidentul atenţiei generalului Susaikov.
Vineri, 8 martie 1946
Intâlnirea cu generalul Susaikov din 5 martie 1946
Marţi după-amiază am avut o întrevedere cu generalul Susaikov. Britanicii nu au avut reprezentant, întrucât Susaikov şi vicemareşalul Stevenson se întâlniseră cu doar câteva zile în urmă. Susaikov a fost extrem de cordial, în aşa măsură încât, mă face să cred că atitudinea lui era rezultatul unor instrucţiuni primite de la Moscova. Susaikov mi-a spus că gestul guvernului de a creşte preţurile la petrol cu aproape 300 la sută a fost consecinţa protestelor vehemente privitoare la situaţia din domeniul petrolier primite de la Misiunile britanică şi americană. El m-a asigurat că guvernul se mai ocupa şi de problema renunţării la o anumită parte din producţia petrolieră în favoarea exportului, astfel încât întreprinderile petroliere să poată obţine credite care să le permită să-şi refacă stocul de instalaţii de foraj. Am mai discutat şi problema efectivelor armatei române. Am arătat că nu primeam nici o informaţie referitoare la această problemă şi că, în mod cert, ar trebui să fiu cu mult mai bine informat. Susaikov a fost de acord, dar a spus că românii înşişi se ciorovăiesc în privinţa efectivelor forţelor armate şi a modului de organizare a acestora. Mi-a spus că nici el nu este acum în măsură să raporteze guvernului său amănunte exacte despre situaţia armatei române. A fost, însă, de acord ca imediat după ce se va întoarce de la Moscova, să convoace o şedinţă comună a Comisiei Aliate de Control, la care să fie prezent şi ministrul de Război, de la care să obţină date de primă mână. Am mai discutat multe alte chestiuni ce sunt relativ lipsite de importanţă şi ne-am despărţit cât se poate de bine dispuşi.
Grupe de recunoaştere trimise pentru a verifica mişcările de trupe ruseşti
Am trimis de curând două grupe de recunoaştere, una în sudul Dobrogei şi cealaltă spre Brăila şi Galaţi, cu scopul precis de a încerca să lămurească multitudinea de zvonuri care circulă în legătură cu faptul că Armata Roşie este în marş. Grupele s-au întors cu o mare cantitate de informaţii care, cu toate că îmi provoacă îngrijorări serioase, nu oferă încă dovezi certe ale unei activităţi agresive. Pentru zona Brăila—Galaţi există dovezi certe că se fac pregătiri pentru apropiata sosire, a încă una sau două divizii ruseşti. Locuitorii sunt foarte neliniştiţi pentru că i-au auzit pe ofiţerii ruşi încartiruiţi în casele lor, vorbind de-a dreptul deschis despre situaţia din Dardanele şi de previziunea că, peste vreo trei săptămâni, vor intra în posesia Dardanelelor. De asemenea, prin Bucureşti circulă multe zvonuri anunţând un război, stârnite atât de intensificarea activităţilor Armatei Roşii, cât şi de reacţia generală la nivel mondial la recentele discursuri ale lui Bymes, Vandenberg şi Churchill. Grupa plecată în Dobrogea a adus informaţii şi mai sigure asupra activităţii Armatei Roşii. Se pare că drumul de coastă de la sud de Constanţa este supraaglomerat de soldaţi ruşi. Ofiţerii mei n-au putut ajunge la acel drum, deoarece itinerarul lor, ales în prealabil şi raportat ca atare ruşilor, nu includea acea zonă. Cu toate acestea, ei au primit numeroase informaţii de la români care indicau destul de concludent o masivă concentrare rusească în vecinătatea graniţei bulgare. Ne străduim în continuare să obţinem informaţii precise despre efectivele şi tipurile de trupe puse în mişcare. încă nu sunt sigur că există vreo deplasare masivă de trupe sau echipamente spre sud. Este natural ca, de vreme ce vine primăvara, imensul efectiv al Armatei Roşii ce a petrecut iarna în România să înceapă să dea semne de activitate. Dacă intenţionează să facă instrucţia de primăvară, acum este momentul să se pregătească pentru aceasta, iar o armată de asemenea dimensiuni nu poate să nu necesite un flux continuu de provizii şi forţe de înlocuire.
Vizita vicemareşalului Stevenson
Vicemareşalul a venit la mine zilele trecute tocmai pentru a discuta acest subiect. Şi el este destul de îngrijorat de o posibilă acţiune militară împotriva Turciei şi a auzit şi el o mulţime de zvonuri despre un război. Am căzut de acord ca secţiile noastre militare să colaboreze îndeaproape, adunând toate informaţiile pe care reuşim să le obţinem. Secţia mea militară nu s-a descurcat prea bine şi l-am transferat acum pe colonelul Crist de la Secţia economică la cea militară. Ţinând seama de pregătirea sa anterioară pe chestiuni militare făcută la G-2, cred că va face o treabă excelentă. A stabilit deja întâlniri bisăptămânale cu personalul militar britanic, aflat sub comanda generalului Greer.
Cenzurarea de către ruşi a discursului secretarului Byrnes
Am aflat — prin intermediul dlui Berry — că cenzorii ruşi din Comisia Aliată de Control au dat instrucţiuni clare ca discursul secretarului Byrnes să nu fie publicat în România. Am verificat imediat informaţia prin unul dintre ofiţerii mei trimis să discute cu cenzorul rus, care i-a răspuns foarte sincer că aceasta era realitatea, întrucât generalul Susaikov a considerat că discursul critica politica externă rusă. Pe linia pe care a urmat-o tot timpul, conform Articolului 16 al Armistiţiului, în România nu pot fi publicate nici un fel de articole care critică vreuna din cele Trei Puteri reprezentate în Comisia Aliată de Control. In trecut, am făcut uz de acest principiu pentru a ridica obiecţii puternice faţă de articolele care aţâţau împotriva Preşedintelui şi armatelor noastre, articole apărute în ziarele româneşti şi reproduse după ziarele ruseşti. în fiecare caz în parte, Susaikov a ţinut cont de obiecţiile mele şi a aplicat măsuri disciplinare, mergând până la a elibera din funcţie redactorul şef considerat răspunzător. Ţinând seama de această situaţie, am impresia că nu mă pot opune, în mod logic, interzicerii apariţiei discursului senatorului Byrnes, care, după părerea mea, critică politica adoptată în ultimul timp de Rusia. Deşi, desigur, sunt încântat să observ că se anunţă o atitudine mai fermă din partea guvernului nostru faţă de Rusia, sunt totuşi de acord cu părerea lui Susaikov că nu trebuie date în vileag aceste controverse în ziarele dintr-un fost stat satelit inamic, România.
Luni, 11 martie 1946
Sosirea doamnei Schuyler şi a fiului meu, Philip, la Bucureşti
Dna Schuyler, împreună cu fiul meu, Philip, au sosit, fără incidente, sâmbăta trecută, puţin după amiază. Plecarea din Paris a fost întârziată din cauza viscolelor puternice şi a vremii proaste care s-a abătut asupra întregii Europe de Vest, la începutul săptămânii. După ce vineri dimineaţă au decolat în sfârşit de pe aeroportul Orly din Paris, nu au mai avut însă nici un fel de probleme. Au petrecut seara de vineri la Viena, unde li s-a arătat mult respect, iar de la Viena la Bucureşti au călătorit în linişte şi fără incidente sâmbătă dimineaţa.
Dificultăţi în privinţa autorizărilor de zbor, călătoria domnului Berry la Istanbul
Am întâmpinat oarecare greutăţi în obţinerea autorizării de zbor pentru avionul meu ce urmează să-i ducă luni, la Istanbul, pe dl Berry şi pe însoţitorii săi. Se pare că. la începutul săptămânii, ruşii au autorizat zborul „în principiu" pentru zilele de luni sau marţi, dar când le-am cerut, sâmbătă, o autorizare fermă, au acordat-o doar pentru ziua de marţi, afirmând că nu s-au angajat niciodată să acorde vreo autorizare pentru ziua de luni. între timp, dl Berry îşi aranjase telefonic întâlniri importante, cu diverse persoane din Istanbul şi ţinea foarte mult să plece luni dimineaţă. Operaţiunile pe căile noastre obişnuite de legătură păreau să se fi împotmolit de tot, iar diversele noastre contacte nise din Comisia Aliată de Control ne spuneau că nu este deloc probabil că ne-ar putea obţine o autorizare de zbor pentru luni. Duminică noaptea, însă, Famsworth, în calitate de reprezentant al meu, a luat parte la o serată dansantă dată de ministrul român de Război, la care a fost prezent şi generalul Vinogradov. După vreo două-trei pahare de vodcă, colonelul Famsworth, în prezenţa ofiţerului nostru de legătură, a adus în discuţie subiectul autorizării pentru Istanbul, iar generalul Vinogradov şi-a dat prompt consimţământul. După aceea, întreaga chestiune s-a rezolvat fără probleme, iar avionul nostru a decolat luni dimineaţa la orele 10,00. Este foarte ciudat, însă, că înainte de a obţine acordul generalului Vinogradov, ni se spusese că nu se putea face absolut nimic până ce nu se primea autorizarea necesară de la Cartierul General al mareşalului Tolbuhin, de lângă Constanţa. Ni s-a spus veşnica poveste cu încunoştiinţarea bateriilor antiaeriene etc. Se pare însă că se face acest lucru doar pentru a ne impresiona şi că, cel puţin în ceea ce priveşte avionul meu, generalul Vinogradov are competenţa de a-i acorda autorizare de zbor oricând doreşte.
La congresul de duminică, social-democraţii au optat pentru liste comune
Partidul Social Democrat şi-a ţinut duminică îndelung-aşteptatul congres, la care au participat reprezentanţi ai partidului din toate colţurile ţării.
S-a discutat în principal dacă partidul va candida la apropiatele alegeri de unul singur sau îşi va uni forţele cu comuniştii şi celelalte partide din Frontul Naţional Democrat, pe o listă comună. Petrescu, liderul partidului era un partizan înfocat al listelor separate şi înaintea congresului, cutreierase ţara, în încercarea de a câştiga aderenţi la punctele sale de vedere. Din nefericire însă, presiunea exercitată dinspre stânga a fost prea puternică. Am aflat mai târziu că grupările de stânga au recurs la ameninţări, linguşiri şi alte mijloace necinstite pentru a se asigura că majoritatea delegaţilor vor reprezenta vederile lor de stânga. In orice caz, când s-a trecut la vot, adepţii lui Petrescu au suferit o înfrângere cruntă, iar congresul a votat cu majoritate copleşitoare pentru listele comune.
Nu ştim încă ce demersuri va face în continuare Petrescu înainte de congres, el a lăsat să se înţeleagă că, dacă va suferi o înfrângere în această chestiune, se va retrage şi va forma un alt partid. Nu a procedat încă aşa până acum şi, ţinând cont de slăbiciunea sa în conducere, dovedită cu alte ocazii critice, înclin să cred că nu va face altceva decât să se supună voinţei majorităţii, sperând să păstreze măcar o aparenţă de şefie.
Decizia adoptată de social-democraţi întăreşte teribil forţa comuniştilor care, de fapt, după cum ştie toată lumea, domină complet grupul FND. Alegerile, când vor veni, vor fi doar o bătălie între partidele „democratice" şi „reacţionari".
La rândul lor, liberalii şi naţionali-ţărăniştii vor fi împinşi să-şi unească forţele, iar întreaga afacere va ţine de lupta între clase. Tocmai acesta este aspectul pe care comuniştii doresc să-l dea alegerilor, pentru a-i arăta pe liberali şi naţionali-ţărănişti în cea mai proastă lumină posibilă.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu