Misiune dificila. Jurnal (40)

C.V.R. Schuyler

 

       

 29 ianuarie 1946

        Reproducerea convorbirii dintre generalul Schuyler şi dl Barber, Şeful Direcţiei Europa de Sud-Est din Departamentul de Stat

    1) Dl Barber l-a informat pe generalul Schuyler că, în conformitate cu planurile actuale, atât Statele Unite cât şi Marea Britanie vor adresa, în jurul datei de 1 februarie, o notă guvernului Groza, confirmând primirea declaraţiei guvernului referitoare la cele patru libertăţi), transmisă d-lor Harriman şi Kerr anterior plecării lor de la Bucureşti. Nota va formula ceea ce înţeleg Statele Unite din cele specificate de fapt în această declaraţie şi întărite în convorbirile anterioare cu primul-ministru. Se va cere confirmarea de către guvernul român a felului în care s-a înţeles această declaraţie şi se va preciza că, atunci când vom primi această confirmare, vom fi gata să recunoaştem oficial regimul Groza.

    2) Dl Barber a confirmat că, după cât se pare, nu există obiecţii la propunerea generalului Schuyler de a i se prezenta mulţumiri Regelui Mihai al României pentru contribuţia sa la lovitura de stat din august 1944. S-a convenit ca generalul Schuyler să formuleze o recomandare oficială în această scrisoare, iar apoi documentul să fie trimis Departamentului de Stat pentru observaţii.

    3) Dl Barber a spus că Departamentul de Stat ar dori ca Misiunea mea să-i furnizeze lui însuşi dovezi privind orice încălcare de către guvernul Groza a declaraţiei sale asupra celor patru libertăţi. Atunci când se vor fi strâns suficiente dovezi. Departamentul de Stat îşi propune să informeze Moscova de aceste incidente, în speranţa că forţa opiniei publice internaţionale poate avea influenţă. Dl Barber a spus că problemele urmează a fi rezolvate exclusiv pe canalele Departamentului de Stat şi că, după părerea sa, nu este necesară nici o acţiune din partea Comisiei Aliate de Control. A arătat că acţiunile noastre în legătură cu observarea alegerilor trebuie să fie determinate de dovezile culese în următoarele luni şi că se poate aştepta o nouă directivă referitoare la această problemă înainte de alegerile propriu-zise.

    4) Dl Barber va aranja întrevederi tematice generalului Schuyler cu persoanele din Departamentul de Stat interesate de problema petrolului, relaţiile comerciale, problema Dunării şi posibilităţile aviaţiei civile.

    5) Dl Barber a arătat că experţii elaborează deja la Londra tratatele de pace cu România, Italia, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. Toate aceste tratate trebuie să fie gata pentru a fi depuse la ONU până la 1 mai. Se aşteaptă ca Tratatul să stipuleze încheierea activităţii Comisiei Aliate de Control, dar şi menţinerea pe viitor a unuia sau mai multor comitete care să urmărească în România îndeplinirea anumitor prevederi, cum ar fi plata de despăgubiri către societăţile americane.

    6) Dl Barber a relevat un mare interes din partea Departamentului de Stat faţă de amploarea concentrărilor de trupe ruseşti în România. El a spus că rapoartele noastre referitoare la intrarea în Bulgaria a eşalonului întâi al Armatei a 57-a au ajuns chiar la Preşedinte, în urmă cu câteva zile.

    7) Generalul Schuyler va avea o nouă întrevedere cu dl Barber înainte de a pleca în România.

        1 februarie 1946

        Nota asupra întrevederii generalului Schuyler cu Direcţia pentru Petrol a Departamentului de Stat

    Data: 30 ianuarie 1946
    Prezenţi: Generalul Schuyler, din partea Departamentului de Stat: — dl John A. Loftus
    — dl RexTownsend
    — dl Robert H.S. Eakens
    — dl David E. Longanecker
    — dl Robert P. Wright
    — dl Horace J. Nickels

    1) Generalului Schuyler i s-a cerut să expună principalele dificultăţi cu care se confruntă interesele de afaceri petroliere americane în România. Ca răspuns, el a expus dificultăţile legate de condiţiile de muncă, probabilitatea ca un tratament favorizant să fie acordat Companiei Sovrompetrol, precum şi dificultăţile legate de nivelul scăzut al preţurilor la produsele petroliere, stabilit de către guvernul român. El a mai subliniat şi supravegherea strictă de către ruşi a tuturor fazelor de producţie din industria petrolieră, dificultăţile legate de transport şi, în general, lipsa de disponibilitate a guvernului român în a acorda vreun ajutor real.

    2) Reprezentanţii cercurilor petroliere au menţionat dorinţa guvernului american de a li se permite oamenilor de afaceri americani din domeniul petrolului din România să-şi vândă măcar o parte din produsele lor pe pieţe străine. Generalul Schuyler a confirmat că acest lucru este de dorit, precizând că a sugerat aşa ceva, într-o scrisoare trimisă de curând generalului Susaikov, în legătură cu protestul nostru împotriva nivelului scăzut al preţurilor. El a afirmat că, deşi în momentul de faţă nu mai există nici un fel de surplus de ţiţei după satisfacerea cerinţelor prevăzute prin Armistiţiu şi a celor locale, este posibil totuşi ca situaţia să se schimbe în orice moment, dacă Rusia ar găsi de cuviinţă să-şi reducă pretenţiile în privinţa produselor petroliere, îndeosebi cele aflate sub incidenţa articolelor Convenţiei de Armistiţiu.

    3) A fost ridicată problema discuţiilor din cadrul comisiilor comune petroliere. Reprezentanţii Direcţiei pentru Petrol au afirmat că ţara noastră era nemulţumită de progresele făcute, dar că la această oră nu erau în măsură să sugereze vreo abordare alternativă. Ei pregătesc însă noi instrucţiuni pentru acest domeniu, care ar putea fi foarte folositoare în viitoarele întruniri. Au arătat că nu susţin ideea ca Statele Unite să ia iniţiativa de a se retrage de la aceste întruniri. De aceea, se pare că ele vor continua pentru moment. Ei speră să-l convingă pe dl Walters să rămână la Bucureşti, cel puţin până la încheierea întâlnirilor pe tema petrolului. S-a mai remarcat că nici comisia reunită britanică nu a făcut progrese mai mari decât americanii.

    4) A fost discutată problema pretenţiilor americane pentru pagube de război plătibile de guvernul român şi s-a căzut de acord ca metodologia de stabilire şi executare a acestor pretenţii să fie cuprinsă în Tratatul de Pace.

        1 februarie 1946

        Notă asupra întrevederii dintre generalul Schuyler şi Direcţia pentru Aviaţie a Departamentului de Stat

    Data: 31 ianuarie 1946

    Prezenţi: Generalul Schuyler din partea Departamentului de Stat:
     — dl Joe D. Walstrom
    — dl John O. Bell
    — dl Horace J. Nickels

    1) Dl Walstrom a explicat cât este de important — pentru Statele Unite — să se ajungă la un acord oarecare, care să permită Liniilor Aeriene Pan American să traverseze România, folosind Bucureştii ca punct de escală sau chiar ca terminal. El a spus că. pentru compania Pan American, fusese desemnată o rută prin Balcani, ca fiind competitivă către Orientul Mijlociu, mergând paralel cu cea prin nordul Africii, asigurată companiei TWA (Trans World Airlines).

    2) Generalul Schuyler a explicat că toate încercările de a obţine autorizare de intrare în România a personalului companiei Pan American eşuaseră. A arătat că, deşi ruşii păreau dispuşi să autorizeze un număr rezonabil de zboruri militare către România, care să aprovizioneze Misiunea noastră, păreau ostili iniţierii oricărei activităţi de aviaţie comercială din afara graniţelor ţării. Toţi au fost de acord că ar fi inutil să se mai încerce să se obţină pe plan local autorizări de zbor pentru avioanele sau personalul de la Pan American şi, în consecinţă, un atare gest este nerecomandabil. Generalul Schuyler a sugerat că această problemă ar trebui discutată la nivel guvernamental, probabil pe bază de negocieri, când se vor discuta toate celelalte probleme internaţionale de interes reciproc. El a mai sugerat că nu ar fi rău să fie abordat direct guvernul român în problema autorizării unei rute aeriene, un astfel de demers urmând a fi făcut de îndată ce România va fi recunoscută.

    3) S-a afirmat că, din cauza problemelor de personal, era foarte posibil că ATC-ul nu-şi va mai realiza programul zborurilor spre Bucureşti. într-o astfel de situaţie, zborurile vor fi preluate de EATS [European Air Transport Service = Serviciul de transporturi aeriene pentru Europa]. Generalul Schuyler a arătat că o astfel de schimbare ar fi absolut convenabilă pentru Misiunea noastră, dar a reamintit tuturor celor interesaţi că ATC şi-a definitivat deja planurile de stabilire a unor cheltuieli de regie considerabile la Bucureşti în ceea ce priveşte personalul şi echipamentul.

        1 februarie 1946

        Notă asupra întrevederii generalului Schuyler cu personalul Direcţiei pentru Transporturi şi Comunicaţii din Departamentul de Stat

    Data: 31 ianuarie 1946
    Participanţi: Generalul Schuyler din partea Departamentului de Stat:
    — dl Richard Cock
    — dr. Frances Russell
    — d r .H .H . Kelly
    — Helen Moots
    — dl Horace J. Nickels

    1) S-a discutat despre ECITO (European Central Inland Transport Organization). S-a arătat că, la Londra, ruşii fuseseră de acord să facă parte din această organizaţie, dar. până în prezent, nu au făcut nimic pentru a autoriza înfiinţarea ei în nici una din ţările satelit controlate de ruşi. Cu toate acestea, ea şi-a început activitatea în zona aflată sub control rus a Germaniei.

    2.) Generalul Schuyler a afirmat că. după părerea sa, conducerea Comisiei Aliate de Control locale nu se opunea ca ECITO să funcţioneze în România, dar că, deocamdată, şovăiala lor în a face demersurile necesare se datora exclusiv faptului că nu primiseră instrucţiuni specifice de la Moscova. Generalul Schuyler a prezentat spre analiză raportul său referitor la căile ferate din România. Raportul a stârnit mare interes şi s-a stabilit ca una din copiile după acest raport, aflate la OPD, să fie pusă la dispoziţia Departamentului de Stat.

    3) S-a cerut ca, pentru a aduce în stare de funcţionare organizaţia ECITO în România, generalul Schuyler să facă presiuni în vederea obţinerii unei decizii asupra respectivei probleme, la următoarea întrunire a Comisiei Aliate de Control.

    4) S-a discutat apoi problema controlului asupra Dunării. Reprezentanţii Departamentului de Stat au arătat că Statele Unite nu doreau să ridice acum problema unei comisii de control a Dunării. Este ştiut că, dacă îi urmăm pe britanici şi solicităm calitatea de membri într-o astfel de comisie pentru statele neriverane, ruşii vor cere şi ei să fie reprezentaţi într-o comisie de control pentru fluviul Rio Grande şi, posibil, şi pentru Canalul Panama. Totuşi, nu dorim să se consemneze că ne opunem cererii Angliei în această privinţă şi de aceea sperăm că nu se va pune problema controlului asupra Dunării cu ocazia Tratatului de Pace, ci că va fi tratată separat, la o dată ulterioară.

        4 februarie 1946

        Notă asupra întrevederii generalului Schuyler cu Secretarul de Stat

    Data: 4 februarie 1946
    Participanţi: ministrul Byrnes, generalul Schuyler şi colonelul Walker, OPD

    1) Dl Byrnes l-a informat pe generalul Schuyler că, în general, era destul de mulţumit de progresele care se pare că s-au făcut în România, în sensul punerii în aplicare a acordurilor de la Moscova. El a spus că, deşi nu ne putem aştepta, desigur, ca guvernul român să adopte toate principiile democraţiei şi libertăţii aşa cum le cunoaştem noi aici, se pare totuşi că regimul Groza ar putea fi suficient de sincer în asigurările sale că, acum, va depune toate eforturile pentru a garanta cele patru libertăţi în România. A arătat că primele rapoarte trimise de dl Harriman, când a sosit la Bucureşti, nu au fost încurajatoare, dar că ultimele sale rapoarte şi recentul mesaj al dlui Berry indică o îmbunătăţire acceptabilă a situaţiei. Dl Byrnes a afimat că, în schimb, situaţia din Bulgaria nu este câtuşi de puţin încurajatoare. A spus că a discutat de curând cu dl Vîşinski la Londra. Dl Vîşinski a răspuns că guvernul ras făcuse în Bulgaria chiar mai mult decât se angajase la Moscova, întrucât nu numai că a făcut recomandări guvernului bulgar, dar a şi exercitat presiuni pentru a determina guvernul să accepte reprezentanţi ai partidelor de opoziţie la ministerele sale. Dl Vîşinski a spus,în continuare că, după câte se pare, participarea opoziţiei la guvernare este obstrucţionată de propriul nostru reprezentant, dl Bames, care, după cum menţionează mai multe rapoarte, şi-a exercitat influenţa pentru a împiedica participarea opoziţiei. Dl Vîşinski a recunoscut că nu avea dovezi certc în sprijinul acestei afirmaţii, dar a spus că era obligat să recunoască această situaţie ca urmare a rapoartelor primite din mai multe surse diferite independente.

    2) Generalul Schuyler i-a adus la cunoştinţă Secretarului de stat că, deşi actuala situaţie din România ar putea părea încurajatoare, atât el personal, cât şi dl Berry au foarte mari îndoieli că actualul guvern intenţionează cu adevărat să organizeze alegeri într-un viitor apropiat. Dimpotrivă, există dovezi care arată că guvernul, deşi va păstra în aparenţă atitudinea de acceptare completă a acordurilor de la Moscova, se va folosi totuşi de toate mijloacele posibile pentru a amâna alegerile cel puţin până în toamnă, sperând să rămână la putere în timpul discutării Tratatului de Pace şi să fie, în fapt, guvernul semnatar al Tratatului de Pace. Generalul Schuyler a spus că opinia publică locală este unanim de acord că numai o presiune puternică exercitată de britanici şi americani va determina guvernul Groza să organizeze curând alegeri; respectiva presiune ar putea fi exercitată fie prin intermediul presei, fie altfel, după cum va găsi de cuviinţă Departamentul de Stat. Generalul Schuyler a explicat apoi că Rusia însăşi înţelege acum că actualul guvern minoritar este, în ochii poporului, răspunzător pe de-a-ntregul — ca unealtă docilă a Rusiei sovietice — de prădarea ţării, ca şi de actuala criză economică disperată. în consecinţă, Rusia înţelege că cea mai mare parte a poporului, dacă i se oferă ocazia de a participa la alegeri libere, va vota cu siguranţă împotriva guvernului vinovat de actuala sa situaţie nenorocită. Un asemenea vot ar aduce de fapt o majoritate zdrobitoare pentru partidele de opoziţie, care exprimă ostilitatea din ce în ce mai mare a maselor faţă de politica rusă şi de prezenţa ruşilor în ţară.

    3) Dl Byrnes a manifestat un interes deosebit pentru cifra estimativă de 600 000 militari ruşi aflaţi pe teritoriul României dată de generalul Schuyler. El a spus că principala sa speranţă era ca o ratificare grabnică a Tratatului de Pace să ducă la retragerea acestor trupe şi că, după părerea sa, ţara nu poate începe să se refacă până ce nu va fi complet eliberată de forţele de ocupaţie. El i-a reamintit generalului Schuyler că, la Moscova, necesitatea primordială a fost să se ajungă la un acord în privinţa României şi Bulgariei pentru a se putea relua pregătirea unui Tratat de Pace pentru Italia. Atitudinea ruşilor a fost fermă, în sensul că nu se va putea încheia un astfel de tratat până ce nu se va clarifica situaţia din Bulgaria şi România.

    4) In concluzie, dl Bymes a rugat să se transmită din partea sa, dlui Berry cele mai calde salutări, afirmând că rapoartele şi sfaturile acestuia îi fuseseră de mare ajutor atât la Londra, cât şi la Moscova. Secretarul de stat a mai spus că după părerea sa dl Etheridge făcuse o treabă foarte bună; că un rezumat al raportului său despre România fusese pregătit pentru dl Bymes, care i-1 înmânase lui Stalin la Moscova. A avut impresia că disponibilitatea lui Stalin de a accepta compromisuri în problemele Bulgariei şi României s-a datorat în primul rând faptului că Stalin a luat cunoştinţă de conţinutul acestui raport. Dl Bymes a spus că aşteaptă cu nerăbdare ca negocierile asupra Tratatului de Pace să se încheie până la mijlocul lunii mai a acestui an sau puţin după aceea.


va urma