FRATE

Dumitru Bacu



(Bocet pentru Oprisan)


Frate,
pornesti spre Azur,
Ti-ai fãcut ochii mari roatã împrejur pentru ultima datã,
prin camera mortii.
Sã prinzi pentru drumul de veci,
sã duci spre necuprinsul îndoliat al boltii
intreaga imagine a zidurilor picurânde si reci,
a scandurii ce ti-a invinetit soldul,
a zdrentelor ce ti-au inghetat imboldul
spre-o lume mai buna.

La cãpãtâi, de-o lunã,
o coaje uscatã de pâine.
Te va-nsoti spre vãmile vãzduhului
când te-or duce hotii la groapa sãracã!
De nu ti-ar fura-o
s-astâmpere foamea ce-i seacã.

Odihneste in pace.
Lângã tine,
si pentru tine,
de-o orã întreaga celulã tace.

Doar doi ochi de pãcurã
te scormonesc cu jind.
Un alt suferind
dorea atât de mult sã-ti fie tovarãs de drum.

Oricum,
tu pleci.
Prinos timpuriu pe alte poteci.
Noi ti-am încãlzit zâmbetul pentru ultima oarã.
Fie-ti de-acum
cãrarea seninã si tãrâna usoarã.


Note - DUMITRU BACU
Nãscut in 1925, condamnat ca legionar la ani grei de detentie, publicistul si poetul Dumitru Bacu reuseste sã ia calea exilului si se stabileste in Franta. E cunoscut in special prin tulburãtoarea sa carte despre "Pitesti" (prima dezvãluire publicã a monstruoasei "reeducãri", apãrutã initial in limba românã in anul 1963, la Madrid, iar in 1971 tradusã in limba englezã). Tot la Madrid publicã, in Colectia "Dacoromania", douã volume de versuri: "Ardealul" (1961) si "Acolo sezum si plânsem" (1964).