În 1948 Kremlinul dă ordin ca în tot Estul Europei să se închidă lojile masonice. În anii 1944-48 comuniștii au intreținut relații ambigue cu masoneria. Unii dintre ei erau masoni de grad înalt, ca N.D. Cocea sau “tovarășul de drum” Mihail Sadoveanu.
PCR se afla in drum spre putere și voia să își găsească aliați.
În plus Moscova nu luase o decizie în privința lojilor masonice din țarile ocupate de Armata roșie. Stalin spera ca prin inermediul lor să obțină ajutoare economice.
N.D. Cocea
Mihail Sadoveanu
Era clar însă după alungarea regelui Mihai, după interzicerea partidelor politice, introducerea cenzurii și arestarea multor lideri ai PNȚ, PNL, PSD, că nici masoneria nu va supraviețui.
Regele Mihai
Capetele de acuzare au fost:
1. Legăturile internaționale care pentru comuniști echivalau cu complot, trădare și spionaj.
2. Caracterul discret, inițiatic, chiar secret al lojilor. Lojile își alegeau șefii de sine stătător, masonii erau legați între ei. PCR nu accepta decît subordonarea față de el.
3. Ideologia proprie, ecumenismul contraveneau luptei de clasă, internaționalismului proletar, leninism-stalinismului practicat de Kremlin și instrumentele lor de la București.
Comuniștii nu au mai permis după întîlnirea din Polonia a partidelor comuniste și formarea Kominformului în toamna 1947 existența nici unei grupări de sine stătătoare în afara PCR.
A mai durat un an pînă în iunie 1948 cînd a hotărît distrugerea masoneriei. Sediile lojilor din toată țara au fost inchise și percheziționate de poliție. Arhivele au fost confiscate, reuniunile interzise, iar mulți dintre “frați” arestați.
Au urmat procese, și pedepse cu ani grei de pușcărie. O parte dintre aceste procese au fost făcute sub acuzația de apartenență la loji masonice.
Mulți masoni au fost judecați și în procese intentate pentru complot, trădare de țară, etc.
Masonieria a intrat în iunie 1948 in adormire pe teritoriul României funcționînd numai în exil, în Franța, Spania, Portugalia, Argentina, Brazilia, SUA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu