Afară

Sandu Alrox

Fix cu ochiul orb

Spre țărmurile îndepărtate ale gândirii

totul se opreşte

Timpul încetează să mai existe,

Sunt trezit de foșnetul unui porumbel,

Pentru o clipă, viața mea pare fericită,

Mă agăț de rămășițele unui zâmbet

Speranțe false

Nimic

Aprind o țigară încearcând să uit restul

dar

E imposibil

Problemele mă înconjoară

Precum un arbore care își pierde frunzele sale, în toamnă.