”Molusca”

Threedots

Motto: 
“Perla” nu sare departe de moluscă.

Nici nu s-a stins bine scandalul cu timpul probabil, cunoscut deja în folclorul urban ca episodul MeTeO, că protagonistul catastrofei economice naţionale, stăpânul taxelor şi birurilor, premierul tuturor nătărăilor care halucinează în continuare, crezând că România ar avea un premier, a fost distribuit, chipurile cam fără voia lui, într-o nouă ecranizare.

“Molusca”, un film realizat ad-hoc în studiourile celui mai audiat post de televiziune (pardon, cu audienţa cea mai mare, că cel mai audiat – de către organele abilitate – e patronul postului respectiv) se vrea, abordând un stil documentaristic-inchizitorial, un rechizitoriu la adresa activităţii ministerului justiţiei, a ministrului care conduce respectivul minister şi prin extensie a premierului.

Venind în rafale, atacurile anteniste asupra unui individ rămas descoperit (dpdv intelectual) în faţa atacatorilor, au creat breşe adânci în apărarea firavă, lipsită de orice vlagă şi argumentaţie, a unui individ pe care doar referirea plină de ură şi venin la adresa preşedintelui ţării îl mai menţin în viaţă politică.

Ca o paranteză, a încasat bietul Ponta W. la lovituri peste, sub şi în centură în ultima vreme, că chiar şi dacă ar fi avut ceva ouă, tot ar fi fost omletă la ora actuală. Norocul lui că n-are.

Revenind la film, putem spune că scenariul a fost simpluţ, destul de transparent şi de proastă factură. Fiind vorba de antena şi de Ponta W. evident că subiectul a fost preşedintele şi/sau familia lui şi cunoscând protagoniştii te-ai fi aşteptat să fie o acţiune comună de aruncat fecale în toate direcţiile.

Stupoare totuşi, s-a ajuns la o încleştare (cel puţin aparentă) a participanţilor, pe aspecte constituţionale, în speţă dacă premierul ţării se poate duce grămadă, prin intermediul ministrului moluscă, peste procurori să-i ia la întrebări de ce se joacă de-a justiţia cu cazul M. Băsescu şi nu-şi fac treaba cum se cuvine.

Deci, pe problema de fond erau de acord toţi protagoniştii cum că M. Băsescu trebuie să fie judecat şi legat, dar toată chestia era pe procedură, mai exact pe rapiditatea desfăşurării evenimentelor şi trimiterii în judecată a inculpatului, fără percheziţii, fără investigări profunde, fără audierea martorilor, cu alte cuvinte insinuîndu-se faptul că totul este o apă de ploaie şi se încearcă muşamalizarea.

Păi vere, un proces trebuie să dureze, nu joacă. Adică se fac expertize, contraexpertize, amânări, recuzări, demisii din senat, reveniri în senat, iarăşi demisii din senat, strămutări de cazuri, vicii de procedură, pensionari de magistraţi, cazuri de corupţie la alţi magistraţi, renumiri de magistraţi, decizii de executare dar cu drept de recurs, urmate evident de recurs cu altă sarabandă de amânări etc. şi uite aşa ne lungim pe vreo 6-7 ani, că nu-i de glumă cu infractorii ăştia. Pe săracu’ văran îl chinuie prin săli de judecată de vreo două cincinale şi tot nu l-au proptit unde-i e locul şi pe ăsta, a lu’ Băsescu îl terminăm rapid? E clar, vor să-l scoată basma curată.

Filmul asta antenist a durat ceva, cu o Oana Stancu dezlănţuită şi un răspopit galben-chinuit, care chipurile îl tăvăleau pe dottore prin toate bălţile posibile şi-l luau la rost că de ce nu se bagă peste procurori să-i ia la întrebări în cazul M. Băsescu, pentru ei fiind evident că în cazul ăsta justiţia este aservită în continuare clanului prezidenţial.

“Ce vrei să ne prosteşti că Băsescu, măi premierule ?”, se întreba indignată Torquemada ot Dâmboviţa.

“Ce, vrei să acţionez ca şi Băsescu, să intervin în justiţie ?”, replica, destul de moale, ereticul Ponta.

Nu mă lasă constituţia –zicea unul, ba te lasă constituţia-replicau ceilalţi.

Deci s-a ajuns de fapt la o discuţie despre constituţie şi ce vrea ea în cazul procurorilor. Avem voie să ne băgăm peste ei, sau nu?

Te ia şi admiraţia de câtă probitate zăcea în aia şi de-o parte şi de alta. Adică toţi îl voiau pe M. Băsescu executat, dar unii se plângeau că e suspectă celeritatea cu care se judecă în cazul ăsta, iar celălalt se dezvinovăţea cum că deşi urmăreşte şi el acelaşi scop, nu poate vezi-doamne să se bage peste doamna cu balanţă şi năframă pe ochi.

Ca să scurtăm povestea, ideea de bază care răzbătea din scenariul cu pricina este că deşi s-au aruncat cuvinte grele, de genul “este ruşinos”, sau “mi-e ruşine de ruşinea dumneavoastră”, toată zeamă asta a fost un fel de două feluri care a servit ambelor părţi.

Pe de-o parte le serveşte anteniştilor care chipurile justifică aventura juridică a văranului (plus grija faţă de justiţie) şi anii mulţi de tergiversări prin săli de judecată, că vorba aia, nu te poţi grăbi când dai nişte sentinţe şi ce bine ar fi să se mai prelungească vreo câteva luni, până pleacă tiranul, să-l vedem scăpat pe şefu’.

Pe de altă parte îi face o precampanie electorală viitorului preşedinte al României, că vezi-doamne ce cinstit e ăsta, mânca-l-ar naţia de drăgălaş, că-i imparţial, deşi e vorba de familia duşmană de moarte, tot nu se implică, că doar n-o face şi el că tiranu’ care a supt sângele justiţiei (şi al poporului, că le-a tăiat salariile la oameni, capra lui de bandit).

Per ansamblu, deşi pentru fraieri a sunat ca un şters de podele cu Ponta, de către anteniştii naţionali, de fapt totul a fost doar un pupat şi îmbrăţişat în Piaţa Endependenţei:

Disputa verbală s-a încheiat cu promisiunea că premierul Victor Ponta să fie prezent la Antena3 în seara zilei în care îşi va anunţa candidatura la prezidenţiale, iar atunci să îşi spună punctul de vedere cu privire la statutul procurorilor -dacă aceştia să rămână magistraţi, aşa cum este acum, sau să devină funcţionari publici, aşa cum este în Germania. “Sunt cu totul de acord şi nu pretind că eu ştiu cum e mai bine, într-un fel sau altul, vă spun doar cum este azi”, a conchis Victor Ponta.

Singurul care a ieşit varză din tot dansul asta greţos a fost prăpăditul ăla de Cazanciuc, care s-a ales cu numele de „ministrul moluscă”. Alt fraier jertfit pe altarul luptei de clasă, după „doamna ministru MeTeO”.


Pardon eMTiO, ca să înţeleagă şi tomberonistul.