joi, 31 iulie 2014

Victore, nu ești bun de nimic…


Angela Tocilă




Îmi pare rău că trebuie s-o spun pe șleau și fără menajamente: Victore, dar nu ești bun de nimic. Știam de la început, cam de pe când ai început să te-nfigi în politică. Tupeist, șmecheraș, obraznic și mincinos dar mai ales, arogant. O aroganță mascată atât cât trebuie de mitocănii însoțite de grimase de băiețaș de cartier, genul celui care strigă după o fată ”Ce faci, porumbițo?” iar când fata se întoarce îi spune rânjind ”Nu tu, cioară”  Ești exact tipul de golan care ar împinge o bătrână pe scări și ar întreba-o unde se grăbește. Nu bag mâna-n foc că n-ai făcut-o măcar la figurat, așa cum ai călcat peste cadavre (poate la propriu) ca să avansezi în carieră, de la băiatul cu cafelele, la primul ministru care ești astăzi.

Dragă Victore, să știi că te-am ”citit” la milimetru și chiar dacă la-nceput am fost șocată de tupeul tău nemăsurat, nemaintâlnit la un asemenea nivel, mi-am dat seama că ești exact expresia partidului care te folosește și pe care tu la rândul tău, încerci să-l folosești cât mai eficient și cu toate că vârfurile și eminențele cenușii încearcă să te țină strunit, tu ca un cal nărăvaș dai semne clare că odată ce rupi căpăstrul ești în stare să sari cu copitele pe ei pentru că tu ești genul care nu are loialități, nu are remușcări, nu are conștiință. Pentru tine tot ceea ce contează în viața asta, ești tu însuți. Nu cred că-ți pasă în mod deosebit nici de familie, nici de prieteni, aceștia sunt doar accidente sau calcule în viața ta, în funcție de scopul pe care ți l-ai propus.

Victore, când spun că nu ești bun de nimic, o spun pentru că am convingerea că și tu știi asta. În timp ce pe mine mă-ntristează constatarea, ție nu-ți tresare nici un mușchi pe față pentru că ești conștient că orice greșeală ai face, vei fi iertat după ce spui două trei glume răsuflate și arăți cu degetul spre Băsescu, dai 3 lei în plus la pensie, o aministie pentru trântorii hoți care au mituit medici pentru o pensie de boală falsă, niște materiale de construcție pentru sinistrații cărora le-au luat apele casele și multe vorbe goale.

Tu nu vei construi niciodată diguri pentru că dacă ai face-o, ți-ai pierde electoratul care stă cu mâna întinsă la pomenile tale. Tu nu vei construi niciodată drumuri ci le vei cârpi pe cele existente pentru că asta cer firmele baronilor tăi, bani care se pot sifona ușor. Tu nu vei redeschide spitale pentru că n-ai un sfanț pentru asta și nici nu te interesează prea tare să-ți bați capul cu bolnavii României. Tu nu vei construi niciodată școli pentru că ai nevoie să-ți crești viitorii votanți, mulți și proști. În schimb vei da și ultima lețcaie bisericii care este în cârdășie cu tine și cu partidul tău.

Tu nu vei lua niciodată măsuri de protecție socială care să nu se adreseze doar pomanagiilor și asistaților social. Niciodată nu vei oferi milionul de locuri promis pentru că știai din capul locului că nu e decât o minciună de-a ta, în schimb vei angaja neamuri, vei oferi locuri de muncă la stat diverșilor grăjdani cu misiune. Tu, Victore, nu vei respecta niciodată statul de drept, justiția și nici măcar statul în sine pentru că asta te va împiedica să readuci țara acolo unde-a lăsat-o Năstase, la cheremul bunului plac. Tu nu vrei altceva decât să rămâi acolo unde ești și dacă se poate, să ajungi președinte. De ce? Ca să te duci la dineuri, să ți se dea onorul, să te umfli-n pene și să te lauzi cu ”contactele” tale externe.

Victore, tu nu ești bun nici să ții ședințe. Adoarme lumea. Ți-a dovedit-o nen-tu Iliescu Ion când a moțăit lângă tine, în timpul discursului tău. A adormit și fostul tău camarad de lovituri de stat, Crin Antonescu. Nu ești bun decât să dai din gură mult și fără niciun Dumnezeu. Nu ai nicio idee, nu ai imaginație, nu ești decât un farsor, un cartofor care are câte-un as ascuns prin fiecare cusătură a țoalei tale de firmă. Nici substanță nu ai, ești gol și suflă vântul prin tine. Vâjâie.

Ceea ce ai însă, Victore, și ce-i al tău, e al tău… Obrăznicie și tupeu. Știi să dai din coate ca să ajungi în față. Știi să minți ca un maestru, ai putea da lecții, ai putea fi actor de succes dacă te-ar ajuta un pic și fizicul. Ai putea scrie ficțiune, ar fi ceva natural, căci poveștile tale nu s termină niciodată, se-mbogățesc mereu cu noi și noi invenții. Dacă ești prins cu minciuna, nu recunoști nici mort, spui altă minciună care ar trebui s-o acopere pe prima. Și tot așa, nu te mai poți opri și oricum, la tine e ceva absolut natural. În fond, unde-ai fi tu azi fără să fi mințit la viața ta? Ai fi primul ministru al unei țări ca România? Nici vorbă de așa ceva. Ai fi probabil, un avocățel ratat care și-a pierdut clienții pentru că le-a luat banii fără să le ofere nimic în schimb. Un avocățel de divorțuri sau litigii pe câte-un metru de pământ pe care nu se pot împărți două babe de la țară care-ar veni la tine cu coșul de ouă drept șpagă. Dar poate nici asta n-ai fi, Victore, pentru că ai trecut prin școală ca gâsca prin apă, copiind. Și poate că maică-ta ți-a plătit restanțele și examenele. Dacă nu era politica să te salveze, n-ar fi auzit nimeni de tine, Victore.

Nu ți-am ascultat niciodată vreun discurs, Victore, nicio ședință de guvern, niciun interviu nu ți-am citit și nici n-am s-o fac nici cu forța. Și știi de ce, Victore? Pentru că-mi dai o stare de rău fizic. pentru că știu că în tine se-ntrupează toate defectele pe care le poate avea un om, ești întruchiparea nimicului periculos, ești omul fără niciun Dumnezeu, așa ortodox cum te ții. Ești la fel de ortodox și credincios ca Talpa Iadului. Singura ta credință e în tine și-n minciunile tale, în instinctul tău primar de a supraviețui cu orice preț. Sunt sigură că dacă te-ai afla în pericol de înec și ți-ar sări chiar nevasta în ajutor, n-ai ezita s-o îneci pe ea ca să ieși tu la suprafață. Ăsta ești tu, Victore.

Și, Victore… Te-ai îngrășat și-ai făcut șale de vădană. Ai făcut și burtă de neam prost. Numai lanțul de aur la gât îți mai lipsește, Victore, și nu te mai scoate nimeni dintre cocalari. Îți priește ”munca”, Victore. Nu te trage nimeni la răspundere, afară de baronii tăi dar și ei încep s-o facă mai cu fereală. Ei știu ce viperă cu corn ești și se feresc de mușcătura ta. Mentorul tău, deținutul politic Năstase, a simțit-o pe pielea lui. Dar și când te vor sacrifica, Victore…


Nu ești bun de nimic și totuși, ești primul ministru al unei Românii amorțite, al unei Românii prizoniere în mâinile politrucilor ținuți de Moscova.  Nu știu pentru câtă vreme dar ceea ce știu e că într-o bună zi vom scăpa de tine și cu puțin noroc și ajutor, vom scăpa și de ei. Până atunci, tu fă ce știi mai bine: minte, fură, înșeală și dă din gură. Ba mai și plimbă-te prin putredul Occident la fiecare sfârșit de săptămână, în secret. Bucură-te, Victore, până mai poți pentru că știu că eu și mulți alții ca mine, nu te vor vota nicodată să fii președinte. Pentru că și mulți alții, te-am citit, te-am cântărit și te-am declarat necorespunzător.
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu