Vladimir Tismaneanu
Nu ma voi ocupa aici de fuziunea mult si intens discutata intre PDL si PNL. A facut-o exemplar, din punctul meu de vedere, Ioan Stanomir. Pentru a fi autentica si viabila, fuziunea trebuie sa se intemeieze pe asumarea unor valori limpezi. Dar ma ocup de cineva care, iata, crede ca-l poate cita pe Eminescu, gresit de altfel, pentru a-si infiera inamicii. In finalul “Scrisorii a III-a”, Eminescu ii vestejea pe “smintiti si pe misei”. Victor Ponta scrie despre “nebuni si misei”. Acestia ar fi Klaus Iohannis, Vasile Blaga, Catalin Predoiu si ceilalti artizani ai unificarii dreptei. Intrebarea care se pune, ce legitimitate are premierul plagiator sa-i atace cu atata furie pe adversarii sai? Este el un neprihanit, un pur, un idealist indragostit, kantian, de cerul instelat si de legea morala din suflet? Ori avem de-a face, mai degraba, cu incarnarea a tot ce este mai nociv in simptomatologia incalcitului si buimacitorului post-comunism romanesc?
Premierul mitoman se consideră, asadar, victima unei mari injustitii. Nu poate pricepe cum de mai sunt unii care nu uită că teza sa de doctorat, fundamentul carierei sale academice, a fost un furt. Lucru demonstrat de varii comisii de specialitate, inclusiv aceea de etică a propriei sale alma mater, Universitatea din Bucureşti. Să adăugăm că acest furt, dacă ar fi fost cunoscut, ar fi împiedicat cariera sa chiar şi în corporaţia mafiotica numită PSD. La urma urmelor, mă îndoiesc că baronii plătesc sumele enorme pe care le plătesc pentru studiile vestice ale odraslelor lor pentru ca acestea să se strecoare la examene prin copiat, deci prin hoţie. Cunosc cel puţin un magnat pesedist care cred că şi-ar trage rău de urechi urmaşul sau urmaşa dacă ar fi informat despre un scandal similar cu cel al megaplagiatorului.
Deci ascensiunea lui Victor Ponta s-a bazat pe hoţie şi impostură. Dacă adăugăm înclinaţia irepresibilă spre minciună, avem fişa caracterologică a personajului care aspiră să devină preşedintele României.
Să le luăm pe rând. Problema instituţională, după Ponta, ar fi următoarea: “Eu am o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care mă absolvă de această acuzaţie. Mai mult decât atât nu pot decât să mă duc, nu ştiu, la Tribunalul de la Haga. Deci, strict instituţional acesta este răspunsul meu”, a spus Ponta la Adevărul Live. Doar că, în interviul cu ziarul spaniol “El Pais” acordat la puţin timp după declanşarea scandalului în 2012, nu vorbise de ICCJ. Este amuzant cum Ponta pare să nu fi auzit de Senatul Universităţii din Bucureşti. Nici de acţiunile intempestive şi abuzive ale lacheilor săi pentru desfiinţarea (prin demiterea membrilor ei şi numirea unor sicofanţi) a unei comisii din Ministerul Educaţiei despre care se ştia că va constată şi va sancţiona plagiatul.
El a adăugat că, în plan personal, a plătit politic pentru o greşeală veche. Uite popa, nu e popa, ne comunica premierul Păcălici. A fost deci o greşeală. Ponta nu a explicat nimănui, niciodată, nicăieri, când a ajuns la concluzia că a greşit cu plagiatul şi cum a înţeles el să repare acea “eroare de juneţe”. Şi-a turnat cenuşă-n cap, s-a căit vreodată public? A spus cumva că îi pare rău?
“Al doilea răspuns, care e cu caracter personal: sunt acuzat de ceva ce am făcut rău, am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omorâm pe cineva, după 16 ani cred că eram pus în libertate. Cred că am plătit preţul politic, moral. M-a afectat foarte tare, aş minţi să spun că nu m-a afectat tot acest scandal şi acuzaţia această repetată. Am o întrebare: cam câte zeci de ani trebuie să plătesc pentru ceva ce, sigur, justiţia a zis că sunt nevinovat, dar o parte a opiniei publice mă consideră vinovat? “
Domnule Ponta, comparaţia cu omorul este aiuritoare. Este menită să deturneze discuţia spre un pustiu sofistic. Nu despre acest lucru e vorba aici. Aţi minţit despre cel mai înalt titlu academic din activitatea Dvs profesională. V-aţi descalificat etic. Sunteţi lipsit de credibilitate morală. Renunţaţi public la titlul de doctor obţinut fraudulos, recunoaşteţi că aţi făcut presiuni inadmisibile asupra Ministerului Educaţiei. Încetaţi să perseverati în ceea ce, eufemistic vorbind, numiţi o “greşeală”. Nu-i mai trataţi pe cetăţenii acestei ţări că pe o cireadă de minus habens.
Victor Ponta vorbeste acum despre o greseala petrecuta cu 16 ani in urma. Nu inteleg, sa fie vorba de plagiatul a circa o treime din teza de doctorat? Si-a sustinut dl Ponta doctoratul la 24 de ani? De ce nu este trecut titlul de doctor in CV-ul sau oficial (cel de pe site-ul guvernului si cel de la Camera Deputatilor) unde, la activitati profesionale, este mentionata pozitia de “lector.dr”? Hatisul de minciuni in care se zbate premierul mitoman si plagiator este halucinant. Ratacit el insusi, vrea sa rataceasca o tara intreaga.
Concluzie: Primul lucru care trebuie spus despre premierul-plagiator este ca nu cunoaste distinctia dintre adevar si minciuna, dintre bine si rau. Mai precis, minte de-ngheata apele, cu o seninatate care te lasa fara replica. Lipsit de integritate, este la fel de lipsit de loialitate. L-am numit un baron Munchausen din Balcani. Al doilea ar fi ca nu are urma de simt al responsabilitatii. Azvarle vorbele asa cum copiii se joaca cu prastia. Pe scurt, sufera de infantilism moral. Al treilea lucru, care decurge din cele amintite, ar fi cinismul, faptul ca socoate orice mijloc valabil daca il apropie de atingerea scopului. Al patrulea (nu le asez intr-o ordine ierarhica), tine de dedublare, la nivel mental si de discurs. Nu exista nicio legatura intre ceea ce gandeste si ceea ce spune. Al cincilea ar fi oportunismul, lipsa totala de principii, capacitatea de a se ajusta camelonic la diverse medii. La Bruxelles ori la Washington este mielusel inocent, la Bucuresti devine paraleu. Cand ridicolul arogant se infrateste cu prostia mincinoasa vedem ce cocktail toxic iese. Din pacate, romanii sunt cei care platesc si vor plati in continuare nota…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu