Fă, Ioano, cine-i MTO ăsta?

autor: Threedots

July 15, 2014

Motto:

Un ţăran merge cu gloaba la târg.

- Cum trage calul asta la căruţă, bade?

- D’apoi nici n-o urneşte.

- Da’ la plug, trage?

- De un’ să tragă la plug că-i jumate mort.

- O fi bun de călărie.

- Cade grămadă numa’ dacă-i pui şaua.

- O fi având privirea ageră.

- Orb ca o cârtiţă pe-ntuneric.

- Păi, atunci de ce l-ai adus să-l vinzi?

- Nu l-am adus să-l vând.

- Da’ ce păcatele mele vrei să faci cu el?

- Vreau să-l fac de ruşine…


Personaje:
 - potenţialul cumpărător = preşedintele
 - ţăranul = premierul
 - gloaba = ministrul de finanţe

În cadrul competiţiei naţionale, la nivel înalt, “Când taci eşti prost, când vorbeşti convingi pe toţi că eşti idiot”, la Palatul Cotroceni s-a desfăşurat recent o etapă din faza pe ministere.

În actuala etapă a participat ministerul finanţelor, reprezentat în colţul roşu de o absolventă de la Harvard, secţia “dansuri populare”, specializarea “pediatrie”, cu care şi celebra universitate Spiru Haret s-ar ruşina, susţinută de un fel de şef al ei, hai să convenim să-i zicem prim-ministru.

Este drept că sprijinul a constat mai mult din priviri în tavan, aranjatul cravatei şi culesul scamelor imaginare de pe costumul de premier, dublate de o postură lejer tolănită în fotoliu, cam ca o focă eşuată pe o banchiză, dar care sprijin s-a dovedit a fi hotărâtor prin replica de un sarcasm nimicitor, adresată preşedintelui ţării, de genul “n-ai tu treabă, că România se descurcă ea şi fără tine” (asta a fost de fapt bădărănia din toată întrevederea).

Competiţia s-a dovedit un real succes, cuplul de comici vestiţi ai ecranului convingând pe toţi că reprezintă un candidat serios la titlul suprem de “Dumb and Dumber”, cu coroniţă.


Prestaţia “năroadei şi gogomanului” a rivalizat, până la rezonanţă, cu numărul de umor spumos involuntar, intrat în folclorul românesc sub numele de “ză mazăr and ză fazăr”, prezentat de primul adormit al ţării, în perioada de interimat.

Chiar dacă nu asta a fost intenţia cuplului Dottore – Harvard, asta a fost rezultanta. Diletantismul premierului de largă respiraţie naţională şi transpiraţie locală, la Cotroceni, nu a putut fi egalat decât de “explicaţiile de specialitate” absolut năucitoare, ale unei “profesioniste în ale economiei” în plină ascensiune, pe scara valorică a psd-ului. Americanii nici nu visează ce pericol au evitat, nepropunându-i “specialistei” să rămână în slujba unchiului Sam, ca să ajute la desţelenirea finanţelor şi economiei yankee.

Nu insistăm asupra nenumăratelor detalii ruşinoase ale întrevederii, pentru că nu ne face nici o plăcere să răsucim cuţitul în rana poporului român, ale cărui destine sunt conduse în mod absolut deplorabil de ipochimene din gama de personaje definită de cei doi, dar ar fi interesant de aflat poziţia reprezentanţilor mediului de afaceri din România, în urmă dezvăluirii “gândirii profunde” care a stat la baza hotărârii de a reduce CAS-ul.

Din start guvernul (care a propus) şi parlamentul (care a votat) au definit mediul de afaceri din ţară că fiind absolut corupt şi necinstit. În momentul în care, cocoşaţi fiind de povara CAS-ului, afaceriştii şi investitorii români, in corpore, decid că cea mai bună soluţie de a economisi bani este să angajeze la negru, este clar că toţi sunt corupţi, necinstiţi, hoţi şi evazionişti. Ca atare onor guvernul, prin lamentabilii lui, vine şi le spune părinteşte:

“Măi dragă evazioniştii, noi vă înţelegem că lucraţi la negru pentru că CAS-ul va îngroapă. Noi vă scădem CAS-ul, voi îi treceţi pe ăia de la negru la alb, încep să plătească şi ăia albiţii diverse contribuţii, taxe, biruri, zeciuieli, dijme şi uite aşa nu numai că vom compensa cele cinci şi jumătate miliarde pe care statul le pierde prin reducerea CAS-ului, dar mai compensăm şi alea 6 miliarde pe care le haleşte MTO-ul – cine-o mai fi şi ăla că n-am auzit în toată cariera mea de prim-ministru de aşa ceva”.

La o aşa lege epocală, toţi evazioniştii ţării încep să lăcrimeze şi încurajaţi de măsura reducerii CAS-ului, se înscriu pe linia corectitudinii în afaceri, angajaţii ăia negri devin albi, încep şi ei să plătească la greu, bugetul se umple, dă pe dinafară, fiecare pensionar îşi va găsi contribuabilul care să-l ţină în cârcă în mod suportabil, pentru că pensionarul suge sângele poporului într-un raport de 1,2 la 1 care din acel moment se va echilbra şi va suge doar 1:1 şi uite aşa toată lumea va fi mulţumită. Evazioniştii că nu mai sunt evazionişti, ăia negri că au devenit albi şi pot şi ei să beneficieze de binefacerile taxelor, impozitelor şi dărilor, pensionarii că nu-i mai arată lumea cu degetul etc.

Nici măcar domnul MTO nu mai are ce să zică în faţă unei asemenea măsuri care frizează geniul.

Cifre doveditoare? Care cifre, ce cifre, ce situaţii, ce planuri, ce acoperiri de găuri? Destabilizatorilor. Lozincile sunt suficiente. Aşa s-au creat şi un milion de locuri de muncă, n’est-ce pas? Ba spa.

Minunat… dar…

O singură temere am. Dacă evazioniştii ţării, văzând că oricum le merge cu evaziunea, o să-şi frece mâinile de bucurie şi o să angajeze şi mai mulţi albi la negru? Păi ce e din drum? Pe logica guvernului cu cât evaziunea creşte, cu atât va scădea CAS-ul, ca măsură a eradicării evaziunii. Başca, ăia la negru nu au nici cea mai mică tragere de inimă să devină albi şi să înceapă să plătească taxe, impozite, biruri.


Hai, tonul la cântec: “Mâââândră ţaaaară, tânăr colţ de rai…”