Amiază

Ileana Mălăncioiu

Ziua are trupul despicat în două,

Numai jumătate mai e vie,

O lumină fantastică a-nvăluit

Tot ce a fost să fie.

Despre morţi numai bine,

Îngân cu capul pe spate,

În iarba proaspăt cosită,

Dar despre cei morţi pe jumătate?

Nu mai ştiu ce-aş putea să zic,

E cald, e o zi toridă,

Să se decidă şi ei, mă gândesc,

E timpul să se decidă.

***

Întreg orasul era plin de morti

Iesisera pe strada principala

Asa-mbracati in hainele de gala,

Pe care cit esti viu nu prea le porti

Treceau rizind, si nu-i puteam opri

Pareau ca nu mai inteleg deloc

Ca sint prea multi si nu mai este loc

Si pentru cei care mai sintem vii.

Ne-nfricosa grozav fantasticul delir

Dar stam si ne uitam uimiti, ca la parada,

Caci fiecare-aveam pe cineva pe strada

Si n-am fi vrut sa fie inchis in cimitir.