Populară

George Topârceanu

Ah, războiul blestemat

Câte văduve-a lăsat

În durere - şi câţi prunci

Au rămas orfani de-atunci!

Dar când stai să te gândeşti,

Toate cele pământeşti

Sunt ca umbra norilor,

Ca mireasma florilor.

Nu-i mirare că, de-atunci,

Au crescut sărmanii prunci

Şi văd încă soarele

Toate văduvioarele...

Doar pe morţii din război

Putreziţi în vânt şi-n ploi

N-are cine-i întreba

Dacă-s fericiţi ori ba.