Verde zănatic

Petre Violeta

Pe sub verdele zănatic ce se-mprăştie în zare
Umblă nemurirea sevei în ciorchini de clorofilă.
Parcă tremură sămânţa -nmugurind între hotare,
Eu mănânc raze de lună şi poem filă cu filă.

Mi se-mpiedică sfiala de un mugur de lumină
Şi mă-nalţ până la stele să apuc un ochi de cer,
Printre mii de întrebări însuşi Versul mi se-nchină,
Un răspuns abia răsare din mănunchiul de mister.

În vîrtej de răsărituri şi de umbre-n asfinţit,
Dintr-un vals de crinoline-al valurilor de mătase,
Să contemplu -a mea beţie, printre ramuri m-am oprit
Şi-am sorbit din muguri roşii, primăvara ce miroase

A-nviere de Lumină din altare ancestrale,
Unde Sfântă este Ruga , în genunchi peste păcate.
Să le-arunc , aş vrea , pe toate în memoriile- astrale,
Ochiul magic al iubirii, zborul tainic să-mi arate... ]