Tristeti de ftizic

Camil Baltazar

Vecinule de pat,

În astã searã sã faci lampa mai micã,

Si când va fi de-a binelea înnoptat

Îti va spune glasul meu pe de-a-ntreg

Tot ce în nopti de chin încetosate

Te-au lãsat sã bãnui

Cuvinte frânte de jale si printre dinti zdrumicate.

Eu vãd, prietene, tu esti de pe-acum trist

Si la masã ai stat tot cu ochii plecati,

Încât sora Ioana, cea rea,

A spus sã ne mute, cã suntem certati.

Ci în noaptea asta vom sta de veghe

Cu paturile mai mult alãturate,

Si ca sã ne simtim mai bine

Vom împleti mâinile în chip de frãtinãtate.

Si cu cât vorbele vor fi de tristeti mai îngeruite,

Cu-atât mâinile s-or prinde mai în cãldurã.

Si asa de frãtesc le vom strânge

Cã sufletele amândurora vor pluti, sincere, pe gurã.

Si dacã va fi prea dureros spusã povestea-mi,

Iar noi ca un singur trup, subt plãpumi, ne vom strânge,

Va fi asa de mult noapte si-n noi asa de mult tristete

Cã lampa se va stinge...