Jurca Marinela Florina
 Măsor
distanța dintre noi, și e atât de mare 
 Tu
ești o lună între aștrii, iar eu pe cer, sunt soare. 
 Și
ne privim, de la distanță, între noapte și zi ... 
 Și
lacrimi triste-mi cad din ochii, cu mine nicicând n-ai să fi. 
 Îți
luminez nopțile toate, aș vrea și somnul să-ți veghez
 Și-n
fața frumuseți tale, o clipă doar să-ngenunchez. 
 Tu-mi
luminezi zilele toate, și pentru mine strălucești, 
 E
modul tău, de-am da iubire, de-a arăta cât mă iubești. 
 E
cerul mare și ne leagă, chiar de-i distanță între noi 
 Să
strălucești cât poți de tare, chiar prin furtună și prin ploi !
  -
 Voi lumina în noapte cerul, să vezi și tu lumina mea, 
 Și
doar din dragoste de tine, îmbrac tot cerul cu betea. 
 Fă-te
eclipsă, să te sărut, măcar fracțiune de minut 
 Și-n
ochii tăi ce ard ca focul, doar o secundă să mă uit. 
 Să-ți
port privirea-ți pe retină, îți jur că nici n-aș mai clipi 
 Și
pînă-n ultima mea zi, ca pe-o icoană te-aș iubi. 

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu