TE CHEM CU GÂNDUL

Teodora Popescu

Mă întreb...

Poate ... mă iubeşti ?

Cum eu te iubesc ?

Cu inima şi sufletul ?

Vreau fiecare parte din tine

Nu doar jumătăţi de măsură

Pentru că tu hrănită-i pasiuni

Spirit şi corp în fuziuni comune.

Am aruncat pleoapele-n văzduh

Şi doar auzul l-am lăsat afară

De sus din deşertul alb al zilei

Şi văzul se dezice.

O lacrimă târzie fuge înapoi

Iar gândul ar vrea să te străbată

Şi drumul mi se întoarce în ascuns

Cum să rămân de nepătruns ?

Ai să mai vii ?

E clipa ce nostalgic mă-nfioară

Pe sub ferastra-mi tot sperând ...

C-ai să mai treci.

Prin inimă-mi bate vântul

Se vrea golită de durere şi tristeţi

Îmi strivesc inima ...

Şi merg mai departe