sâmbătă, 14 decembrie 2013

SUFLET HOINAR



Luiza-Adriana Grama







Mă dor ochii când se izbesc de ziduri,


Mă dor zilele când clepsidra vieţii


Devine prea grea şi neîncăpătoare,


Când viaţa se scurge lent şi monoton.






Uneori, de-atâta singurătate,


Îmi las privirea să se izbească de noapte,


Îmi las sufletul să umble hoinar


Să nu se oprească, să n-aibă hotar.






Şi umblă hoinar pe mări şi oceane,


Se-aruncă în valuri, se-nalţă spre soare,


Se-ascunde de lume când este prea trist,


Se-ntoarce la mine când e optimist.


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu