Aura Popa
pe
strada cuvântului
totdeauna
stăteam în dreapta ta
cu
felinarul gândului
aprins
în dreptul inimii
ca
şi cum aş fi ştiut
că
stângăciile iernii nu mă priveau
îngânam
uşi
ce
se deschideau tot mai des
spre
idealuri absurde
tot
mai rar spre veşnicie
mă
priveai zâmbind
adunam
întuneric pentru nopţi
când
obişnuiam să pun graniţe
între
apus şi răsărit
totdeauna
erai acelaşi
niciodată
nu eram altfel
obişnuiam
să-ţi fiu umbră
şi
m-am rătăcit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu