Petre Violeta
Bezmetice
iluzii mi-au stins cerul 
Şi
umbrele de moarte m-au culcat 
Micimea
ta mi-a spintecat echerul 
Catetele
cu sânge-am desenat 
Precare
echilibre se destramă 
Nici
nu mai ştiu de ce mai sunt şi când 
Un
doliu ancestral din nou mă cheamă 
Şi
paşii se împiedică pe rând 
În
cercul nostru strâmb şi fără raze 
Nu
mai încap decât melancolii 
Naiade
împletite-n amperaze 
Din
moşteniri pe care nu le ştii 
Azi,
dezolante incantaţii iar mă strigă 
Într-un
ecou din margini de coşmar 
Şi
trupul enigmatic de ferigă 
Mi-l
frânge tonul tău incendiar

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu