Oglinda durerii

Petre Violeta

Blestemele pândesc neadormirea,

Insinuându-se viclean în molecule

Şi strangulează cu venin iubirea.

Vaccinul se strecoară prin branule

Spre inima ce-abia se mai trezeşte

Din letargia toamnelor târzii,

Mai cânt o clipă, mai pictez un peşte

Dar, de-aşteptat nu te aştept să vii.

Rămâi în noaptea ta prea ostenită

Fără de stele, fără semilună,

Eu te-oi lăsa nu voi mai fi ispită

Şi nici nu-ţi voi mai spune ''noapte bună''.

Singurătatea să-ţi fie pe-aproape,

Nici şoapte de iubire să n-auzi,

Coşmarul să-ţi aducă peste pleoape,

Doar lipsa mea şi clopotarii surzi.

Ce-mi bat de moarte prin pustiu şi ger,

C-o lacrimă pierdută-n agonie,

Am agăţat-o-azi-noapte în cuier,

Oglindă a durerii să îmi fie ...