Adevaratul Ceausescu 18

Ceauşescu şi ieftinirea ciorapilor de damă

În iulie 1959, Nicolae Ceauşescu s-a lăudat în faţa ambasadorilor din statele socialiste că România ieftineşte vinul, ţuica şi ciorapii de damă.

În vremea lui Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu s-a ocupat mai puţin de chestiuni economice. Pentru acest domeniu, şeful partidului a mizat pe experienţa specialiştilor. Gheorghe Gaston-Marin, preşedintele Comitetului de Stat al Planificării între 1956 şi 1965, i-a fost colaborator apropiat. La fel şi Alexandru Bârlădeanu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri responsabil cu coordonarea economiei între 1955 şi 1965.

În vara lui 1959, „conducerea" a ajuns la concluzia că economia României a intrat pe făgaşul cel bun. Bunăstarea „claselor exploatatoare" fusese distrusă prin naţionalizarea mijloacelor de producţie şi colectivizare.

Nu degeaba, s-a afirmat la Plenara CC al PMR din iulie 1959, ci pentru bunăstarea „clasei muncitoare". După ani lungi de luptă cu „duşmanul", au apărut şi rezultatele. Din 1 august 1959 s-a dat startul la ieftiniri. Nu sezoniere, ci permanente. În plus, reducerea preţurilor a fost dublată de creşterea salariilor. Produse ieftine şi salarii mari, ce-şi puteau dori mai mult „oamenii muncii"?

„Sarcina a fost îndeplinită mai devreme"

Cu o săptămână înainte, la 25 iulie, succesele economiei româneşti au fost vestite ambasadorilor din „ţările frăţeşti" acreditaţi în România. Liderii de la Bucureşti transmiteau Moscovei semnalul că economia merge bine. Noutăţile au fost comunicate ambasadorilor de Nicolae Ceauşescu, secretar al Comitetului Central.

Socotindu-se că progresele au fost posibile graţie „justelor" politici ale partidului, misiunea informării diplomaţilor a revenit unui politician. Măsurile în favoarea „celor ce muncesc" au fost posibile graţie progreselor economiei, mai cu seamă ale industriei, a spus Ceauşescu. În 1955, la Congresul al II-lea al PMR, partidul şi-a propus să crească nivelul de trai al populaţiei până în 1960. Şi iată, „sarcina" a fost îndeplinită, şi încă mai devreme, a lăudat Ceauşescu „politica înţeleaptă a partidului".

În continuare, a dat exemple concrete, cu cifre: ce salarii cresc, cu cât, faţă de ce an. A menţionat, de asemenea, şi ieftinirile. În această privinţă, în general s-a limitat la categorii mari de produse, aducând în discuţie scăderea în procente, fără cifre absolute. A făcut totuşi şi câteva excepţii. Din motive nebănuite, a insistat asupra băuturilor alcoolice şi a ciorapilor de damă.

Politica partidului, stropită cu vin din belşug

„Şi, în fine, se reduce şi preţul la vin, în medie cu 35% şi la ţuică cu 24%", a informat Ceauşescu. Şi a mai anunţat o excepţie: binefacerea urma să intre în vigoare mai devreme de 1 august. „Vinul şi ţuica, de luni, se vor bea la noul preţ", a anunţat secretarul CC. În continuare, a dat exemple concrete de preţuri.

Prin planurile cincinale, România s-a angajat să crească producţia de vin

„Vinul cel mai ieftin va fi 6,5 lei, vinul nou, vinul superior va fi 12 lei, vinul soiuri pure 13,5 lei, aproape cu 29% se reduce, vinul spumos va fi 15 lei. În general, chiar murfatlarul, vinul acela special care este puţin din el, o să fie 29 lei, acum este 40 lei. Pe lângă preţurile acestea, cine va cumpăra din depozit cu damigeana va cumpăra mai ieftin decât în magazin. Ţuica se reduce, cea care costă 24 de lei la 18 lei, iar ţuica veche se reduce de la 36 la 27 lei. Coniacul se reduce de la 60 la 33 lei".

Nu a uitat să aducă aminte că urmează 23 August, zi de sărbătoare. „În general, în rândurile muncitorilor este o atmosferă foarte bună, recunosc justeţea politicii partidului şi guvernului nostru. Şi într-adevăr, vor face 23 August şi cu rezultate bune, şi cu vin ieftin". Şi reprezentantele sexului frumos vor avea motive de bucurie, a mai spus Nicolae Ceauşescu. „În orice caz, femeile vor fi foarte avantajate, că vor cumpăra ciorapii cu 33% reducere la cei mai fini ciorapi."

Un miner câştiga mai mult decât un învăţător

Pentru ca ambasadorii să-şi facă o idee despre raportul dintre venituri şi cheltuieli, Ceauşescu s-a referit pe larg şi la salarii. „În general, am crescut salariile la toate categoriile de salariaţi. Sigur, la unele categorii mai mult, la altele mai puţin în raport cu salariul care a fost. Noi am mers aici şi am acordat o atenţie mai mare ridicării salariilor mai mici, o apropiere pe scară a salariului între cel mic şi cel mai mare. S-a păstrat diferenţa de specialitate pentru muncitorii calificaţi, diferenţa care era mare între salarii a fost apropiată prin ridicarea salariilor mici".

După ce a explicat mecanismul, a venit cu exemple concrete. Astfel, salariul mediu al muncitorilor din industrie, anunţat de Ceauşescu, era de 887 de lei. Cel mai bine câştigau lucrătorii din industria grea şi extractivă. De pildă, un maistru minier putea ajunge la 2.000-2.100 de lei. Omologul lui din industria uşoară la 1.200 lei.

Deşi crescute, salariile din învăţământ nu atingeau nici pe departe nivelul din industrie. Un profesor debutant avea un salariu de 900 de lei, a spus Ceauşescu. Putea ajunge, după 20 de ani vechime, până la 1.450 de lei. Un învăţător stagiar, absolvent de şcoală pedagogică, primea 675 de lei. Unul mai vârstnic, cu 20 de ani vechime şi toate gradele didactice, putea câştiga maximum 1.250 de lei. Cu toate acestea, este loc şi de mai bine, a evaluat Ceauşescu. „În general, deşi noi am dat o salarizare foarte mare la învăţători şi profesori, noi considerăm că încă va mai trebui ca în câţiva ani să îmbunătăţim mai mult salariul la învăţători şi profesori".

În continuare, Ceauşescu a dat detalii şi despre pensii. Crescute şi ele, sensibil, a anunţat vorbitorul. Ambasadorul sovietic s-a interesat dacă şi ţăranii beneficiază de pensie. Nu, dar problema se studiază, a răspuns Ceauşescu. A mai admis că în agricultură lucrurile nu sunt tocmai cum şi-ar fi dorit mai-marii ţării. Şi a închis abrupt discuţia, spunând că atât a fost mandatat să spună.

"În general, în rândurile muncitorilor este o atmosferă foarte bună, recunosc justeţea politicii partidului şi guvernului nostru. Şi într-adevăr, vor face 23 August şi cu rezultate bune, şi cu vin ieftin.''
Nicolae Ceauşescu secretar CC al PMR

"În orice caz, femeile vor fi foarte avantajate, că vor cumpăra ciorapii cu 33% reducere la cei mai fini ciorapi.''
Nicolae Ceauşescu secretar CC al PMR

Crama din Primăverii

La reşedinţa din Primăverii, Ceauşescu avea un adevărat depozit de băuturi, a povestit Suzana Andreiaş, administratorul vilei de protocol (La curtea lui Ceauşescu. Dezvăluiri despre viaţa de familie a cuplului prezidenţial, Editura Amaltea, 2004). La subsolul clădirii era o cameră frigorifică, unde ţineau vinurile, şi o alta pentru spirtoase. „Primea foarte multe băuturi spirtoase din străinătate, a povestit Suzana Andreiaş. Aduceau şefii de state, diplomaţi de pe la ambasade, ai noştri, iar ei le depozitau acolo. Vinuri şi şampanie primeau de la francezi.

Dar şi vinuri româneşti. Primeau cu anumite ocazii, de ziua lui, de ziua ei... Toate se depozitau acolo. Un tovarăş de la Sector venea periodic şi le controla, pentru că trebuiau ţinute la o temperatură constantă, nici prea cald, nici prea frig. Eu făceam curăţenie în fiecare săptămână în aceste camere, pentru că din cauza umidităţii se făceau păianjeni".

887 de lei era salariul mediu al muncitorilor din industrie, anunţat de Ceauşescu ambasadorilor din statele socialiste.

Consumul de alcool, încurajat de stat

Obiceiul de a produce vin şi ţuică în gospodăria proprie n-a fost stopat nici chiar de regimul comunist. Totuşi, la finalul deceniului şase, producţia de băuturi alcoolice pentru „oamenii muncii", dar şi pentru export a intrat în „grija" statului.

Apropiaţii au povestit că Nicolae Ceauşescu mai consuma alcool, dar îl pondera tovarăşa Elena

Cea mai mare parte a producţiei se făcea pe cale industrială. În 1959, când Ceauşescu lăuda ambasadorilor ieftinirea băuturii, se îmbutelia 70% din vinul produs oficial, în întreprinderile vinicole. O proporţie nemulţumitoare, a spus Alexandru Sencovici, ministrul Bunurilor de Consum, în mai 1960. „O atenţie deosebită va fi acordată în toate subramurile pentru extinderea preambalatelor", a anunţat ministrul într-o discuţie a cărei stenogramă se păstrează la Arhivele Naţionale.

„Ponderea produselor preambalate va creşte foarte mult, cum ar fi la vin îmbuteliat de la 70 la 90%". Sencovici a motivat măsura făcând apel la experienţa „tovarăşilor sovietici". Aceştia observaseră că microbii, bacilii şi bacteriile puteau pătrunde mult mai uşor în lichidele „vărsate". În aceeaşi discuţie, Sencovici a exprimat şi nemulţumiri faţă de „tovarăşii sovietici". Îi reproşaseră că n-a trecut în planul cincinal mai multă margarină. „Nu fac, pentru că nu se mănâncă", a relatat Sencovici discuţia cu experţii de la Moscova.

La Congresul al III-lea al PMR, din iunie 1960, Gheorghe Gheorghiu-Dej a promis că România se va dota cu instalaţii moderne de vinificare şi conservare a vinului. Şi în acest domeniu, ca şi în alte ramuri industriale, a fost importată tehnologie din străinătate, spune Gheorghe Gaston Marin în memorii (Consemnări, Editura Semne, Bucureşti, 2003). „Marile regiuni viticole - Valea Călugărească, Târnave, Drăgăşani, Cotnari, Murfatlar, Odobeşti, Iaşi au fost înzestrate cu unităţi moderne de vinificare, începând cu importul din Franţa a două unităţi complete de vinificare, care au fost amplasate în podgoriile de la Dealul Mare.

Cu ajutorul lor, calitatea vinurilor româneşti a fost pusă mai bine în valoare, câştigând însemnate pieţe externe. O importantă dezvoltare a cunoscut producţia de ţuică, rachiuri şi bere şi de alte băuturi spirtoase".

Ceauşescu, amic cu Bachus

În şedinţe, Nicolae Ceauşescu a opinat de câteva ori şi despre consumul de alcool. „Desigur, oamenii mai discută, mai beau şi un pahar de vin, ar însemna să nu fim oameni, să fim nişte sfinţi sau aşa ceva", a spus el în decembrie 1961, la o întâlnire oficială.

Ştefan Andrei, fost ministru de Externe, susţine că până în 1975 lui Ceauşescu nu i-au fost străine „secretele lui Bachus". Nu făcea excese, dar nici nu era un „sfânt", după cum el însuşi s-a exprimat. „Şi Ceauşescu a fost băutor", pretinde Ştefan Andrei (I se spunea Machiavelli. Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea, Editura Adevărul, 2011).

„Până în 1975. La el, la sediu, avea sticla de ţuică în spatele uşii de la birou. Şi bea şi în timpul programului. Ţuică de Piteşti. Şi la mese, când dădea mese în cinstea membrilor din conducerea partidului, se făcea simpatic vorbitor că băuse. Iar nevastă-sa îi dădea peste mână. Şi, la un moment dat, ca să schimbe lucrurile, i s-a pregătit din struguri de la Vrancea un vin special, de 9 grade, la Băneasa. Şi îi dădea în sticle de juma' de litru. Când bea, devenea mai simpatic". Că viitorul lider al României dădea ţuicii „o înaltă apreciere", a mai povestit şi Ilinca Bartolomeu, fiica demnitarului comunist Grigore Preoteasa.

„Arde-l-ar focu'pe Neculai!"

Familia Preoteasa era în relaţii bune cu Mam'mare, mama Elenei Ceauşescu. Soacra „tovarăşului" avea obiceiul să mai pice în vizite neanunţate, ocazie cu care povestea picanterii fel şi fel. „Odată a venit foarte supărată", şi-a amintit Ilinca Bartolomeu (Lavinia Betea, Poveşti din cartierul Primăverii, Curtea Veche, 2010). „Arde-l-ar focu' pe Neculai! Uite, am făcut ţuică la ţară. Şi m-am gândit să-i duc şi lu' ăsta o sticlă de ţuică. Şi Neculai m-a întrebat: «De unde ai aşa ţuică bună?» «Păi, de la Petreşti». «Păi, şi cum ai adus-o?» «În damigeană, în portbagajul maşinii». «Şi nu ştii că n-ai voie să treci alcool dintr-un judeţ în altul?» Drept pedeapsă, Ceauşescu a oprit pentru „autoconsum" damigeana cu ţuică de Petreşti.