Atinge-mă cu toamna ...

Petre Violeta

Atinge-mă cu toamna ce a rămas pustie,

Veşmântul de lumină s-a stins pe la fereşti.

Mai dă-mi o ploaie-albastră, cu doruri mă îmbie

Şi spune-mi prin ce toamne, melancolii doineşti.

Mă doare ruginiul din zâmbetul de moarte

Al frunzelor ce verde-mi cântau când ne iubeam.

Era atâta vară, şi-acuma ce departe

Te-ai dus de lângă mine şi-aş vrea să te mai am.

Să te-mpletesc în cerul ce-n vise mă adoarme;

Păstrez acolo, clipa când mă-mbrăcai în dor.

Mai, cântă-mi până ploaia ce, rece o să toarne

Doar amintiri din toamna iubirilor ce mor...