Hai !

Aura Popa

Hai să-ncheiem la nasturi, spre cascade

Vâltori de gând, înveşmântate-n frig!

În palma mea, e-o hartă care arde.

Pe nume de-mprumut încă te strig…

Căci linia vieţii, pare să-ntretaie,

Cvartalul troienit de întâmplări,

Iar vara noastră, stoarsă de văpaie

S-a molipsit de vânt şi renunţări.

Hai să pliem nămeţi, pe diagonală,

Până vom şterge iarna dintre noi,

Şi-acea tăcere, parcă abisală

Se va sfârşi pe-altarul unor ploi.

Ne-om înălţa pe fante de lumină,

Cu zmee de iluzii prinse-n păr,

Şi din cuvinte, tainic, în surdină,

Vom ţese ierni,cu fir de adevăr.