SĂ NU-MI FII ...

Dorel Dumitru

Să nu-mi fii tristă scumpă doamnă

Când voi pleca spre altă lume,

Căci toate frunzele se ofilesc în toamnă

Şi cad tăcute în pădure, cum cade steaua fără nume.

Să nu-mi fii tristă, tu ce mi-ai fost iubită

Că n-am să pot să-ţi mai răspund chemării,

Şi voi pleca cu inima rănită

De lacrima ce iţi va curge-n apa mării.

Să nu-mi fii tristă scumpă doamnă

Că-ţi voi rămane printre gânduri,

Că toate florile se ofilesc in toamnă

Dar vei simţi miresma lor citind aceste randuri.

Şi roagă luna să mă cheme înapoi

Îngenuncheată pe faleza mării liniştite,

Pe care-am stat cândva numai noi doi

Şi toamna ce-şi plangea pădurea ofilită.