Doar drum este poetul

Luiza-Adriana Grama

Doar drum este poetul şi-i greu de străbătut

Căci ştie taine sfinte şi n-are aşternut

Un colţ de cer albastru îi mai culege cântul

Şi-n univers ecoul i-l poartă numai vântul.

Poţi răscoli pământul, dar setea nu i-o stinge

Căci el, tăcut şi palid, din alte lumi descinde.

Nu-i spaţiu să-l cuprindă nici gând să îl îngroape

Poartă iubire-n suflet, nelinişte aproape,

Doar în iubiri se pierde deşi la vorbă-i rege

Îi poţi citi tu versul, dar poţi a-l înţelege?

Doar drum este poetul, iar de îţi iese-n cale

Vorbeşte-i de iubire nu căuta cu jale

La tâmplele-i albite, la ochii-ncercănaţi,

Din lumea-n care vine poeţii-s judecaţi

Şi osândiţi să poarte un dor nebun de stele

Şi doar prin poezie s-ajungă pân'la ele.

Prin alchimia vorbei încearcă să te-nveţe

S-alegi mereu iubirea din mii şi mii de feţe

Şi-n el arde dorinţa de-a fi, precum se ştie,

Poetul ce trăieşte pe-o coală de hârtie.