Popa Ines Vanda
.jpg)
Există
doar o punte-ntre dorurile noastre,
De
o vei trece primul, nu voi mai fi tăcere
Și
nici în pribegire de lungi distanțe oarbe,
Nu-ți
va mai plânge versul în nopți de amăgire.
De-o
parte și de alta stăm despărțiți de poduri
In
nostalgii străine se zbuciumă-ntristări,
Eu
rătăcesc în noaptea care-mi ridică ziduri,
Tu
n-ai curaj poteca s-o treci de frământări.
In
asteptări năuce un curcubeu ni-e visul,
Iar
gândurile noptii, străjeri printre ecouri,
Te
strig cu deznădejde, otravă mi-e suspinul,
Vazhuhul
îmi răspunde cu îngeri prin hublouri.
Va
trebui să frângem doar puntea depărtării,
Ca
să-nșelăm destinul cu foc să ne unească,
De-mpotmolit
ni-e pasul vom înălța iubirii
Ofrande
de speranță în rugă îngerească.
Iar
dacă-n astă viață hotarul nu-l vom trece,
Vom
colinda bezmetici cărările de-acum,
Ne
va-ngropa chiar visul lăsând o cicatrice,
Și-n
moarte, cine știe, ne vom găsi pe drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu