Cel din urmă

Luiza-Adriana Grama

Sunt cel din urmă om ce-ţi cere

Nu milă şi nici ideal,

Doar taina nopţii ca avere

Şi punte coama unui val.

Îmi e de-ajuns şi-a ta tăcere

Nu vreau s-o curm, în ea trăiesc,

Minuni din cer şi-un strop de fiere

Sunt tot ce astăzi mai râvnesc.

Să simt ce-nseamnă a trăi

Am străbătut din veacuri două

Atinge-mă, nu mă goni,

Tu, muritor cu ochi de rouă.

Mai stai o viaţă şi-nc-o zi

Şi-apoi iar timpuri vom străbate

Eu să mă-nalţ, pentru-a trăi,

Tu să trăieşti, pentru-a răzbate.

Mai stai o viaţă şi-nc-o zi

Îmi e de-ajuns şi-a ta tăcere

Să simt ce-nseamnă a trăi...

Sunt cel din urmă om ce-ţi cere.