Mă tot mint, ş-atât mă doare

Jurca Marinela Florina

Aripi frânte-n zbor nebun

Lacrimi, inimi ... ce sunt scrum.

Și iluzii, destrămate ...

Suflete, ce-s ferecate.

Vise, toate-n plină zi

Când încă speram să vii.

Să mă înțelegi, nu poți ...

Și nici sufletul, să-mi scoți.

Doar o șoaptă și-un suspin ...

Beau paharul, cu venin.

Închid ochii, să nu văd ...

Cum în amintiri, mă pierd.

Mă tot mint, s-atât mă doare ...

Că iubirea, nu-i o floare.

Să o ud, cu lacrima ...

Și să știu, că e a mea.

Acum poți să mă alungi,

De vrei sufletul să-mi frângi.

Știi ...mereu te voi ierta ...

Fiindcă ești iubirea mea.