Condamnaţi la tăcere (19)

Dumitru Prichici

Totul se face în mare taină, de către anume cadre, slugi credincioase ale PCR-ului, pentru că, în cazul prezentat în această ultimă parte a cărţii, despre ei este vorba, despre slugi.

De acum, poliţia şi justiţia politică, de fapt injustiţia politică, se pot juca cu individul intrat în colimatorul lor, oferindu-i şansa unei reduceri a pedepsei dacă va colabora cu organele, cu ei, aplicându-i metoda ŞANTAJULUI, ori devii COLABORATORUL nostru, ori te arestăm şi dăm curs unui dosar penal, bineînţeles înscenat.

In cazul meu, am devenit OBIECTIV al SRI cu numele de PETRE, de la începutul anului 1996 în mod sigur sau poate cu mai mulţi ani în urmă, din ordinul superiorului lor politic Ion Iliescu, fantoma răposatului Nicolae Ceauşescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, for suprem în care se dezbat toate atentatele la Siguranţa Naţională a României, fară nici o excepţie, în baza art. 3, 4, 5, 7,13, din Legea 51 din 1991, pag. 245-250, promulgată în baza Constituţiei din 1965.

Din ordinul lui verbal, atât Virgil Măgureanu – director al SRI, cât şi Nicolaie Cochinescu – procuror-general al României au apelat tot verbal prin intermediul subalternilor lor, la clientul meu Dinu Eduard Mihai, pentru a mă atrage într-o lucrare tehnică-operativă considerată de ei ilegală, pentru a mă pedepsi exemplar, la cererea unor activişti fruntaşi ai PCR, care mi-au cerut pedepsirea pentru stricarea jocurilor lor politice în decembrie 1989, acesta fiind de fapt motivul real.

La cererea insistentă a omului de afaceri Dinu Eduard Mihai, director al SC.Sunrise SRL din Bucureşti, în primele zile ale anului 1996 îi ofeream acestuia serviciile mele, dar pe bază de contract, pag.243, lucrările urmând să le execut conform prevederilor statutului firmei mele şi a legilor în vigoare.

In acest timp, el colabora de bunăvoie sau poate şantajat, cu cei care executau ordinul de pedepsire a mea.

Atât Dinu Eduard, cât şi fostul meu coleg de serviciu din UST, col.Stoica Vasile, cel căruia i-am oferit un loc de muncă, cu ocazia încheierii contractului, au fost aleşi ca martori mincinoşi, aleşi după criterii doar de anchetatorii mei ştiute.

Stoica Vasile, deşi nu figura ca martor în rechizitoriu, a fost preferat în locul martorului Victor Dobrinescu şi reaudiat pentru faptul că a acceptat să mintă aşa cum au vrut procurorii, pag. 390.

Impreună cu cei mai slugarnici fii de activişti sau membri PCR, cum sunt Lt.Col. Nedelcu Dumitru şi mr.ing.Anton Sergiu din SRI, UM 0232 Buc. pag. 235,271 şi 275 la care se adaugă o lungă listă de procurori şi judecători, pag.210, la fel de slugarnici ai poliţiei politice din Parchetul General, Curtea de Apel Buc. şi Curtea Supremă de Justiţie, au constituit echipa de regizare şi punerea în scenă a mascaradei juridice pe durata a şapte ani, până la condamnarea mea definitivă.

Din echipa poliţiei politice fac parte totdeauna doar oameni de mare încredere, membri sau simpatizanţi ai partidului ori acoliţi ai dictatorului cu funcţii importante în Serviciile de Informaţii, în Procuratură în Justiţie şi în toate instituţiile şi serviciile conexe, până la mijloacele de comunicare în masă.

De cele mai multe ori, individul, forţat de o ameninţare cu arestarea imediată în cazul în care nu recunoaşte o vină ce i se impută, preferă să semneze declaraţii dictate de anchetatorul ce se impune prin ameninţări, pentru a-şi îndeplini misiunea ca slugă a poliţiei politice, iar individul, în speranţa unei ulterioare judecăţi drepte.

Ştiut fiind că un individ condamnat sau doar anchetat cu sau fară cătuşe la mâini este un om descurajat, fiindu-i pătată onoarea.

Scopul imediat este dus la îndeplinire la ordinul dictatorilor, în cazul meu ION ILIESCU, şi după transferul puterii, EMIL CONSTANTINESCU, nu din postura de şefi de stat sau de oameni politici, ci din aceea de Preşedinţi ai Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, pentru faptul că au acceptat să se facă poliţie politică în România în timpul mandatului lor, în loc să analizeze faptele mele de atentator la SIGURANŢA NAŢIONALĂ în cadrul şedinţelor CSAT, conform prevederilor Art. 3, 4 şi 7 din Legea 51 din 1991, pag.245.

Redau legile în vigoare şi documentele emise pentru a elimina orice dubiu, orice suspiciune şi, cel mai important, pentru a fi cunoscute de cei care minimalizează sau ignoră existenţa poliţiei politice, implicată atât la nivel înalt, cât şi în viaţa celui mai simplu cetăţean, dacă se manifestă contra regimului dictatorii, cum este cazul meu prezentat de la pag.220 la 488.

Prezentarea filmului evenimentelor petrecute din momentul intrării în vizorul poliţiei politice, o voi face în ordinea derulării lor astfel;

La începutul anului 1996, omul de afaceri Dinu Eduard Mihai, patron al SC. SUNRISSE SRL din Bucureşti, îmi solicită ajutorul pentru prinderea celor care îi fiiră cu camioanele peştele din lacul Comana şi Suhaia, produsele lactate din întreprinderile din Urziceni şi alte locuri, precum şi depistarea celor care nu-l reprezintă cu credinţă în relaţiile contractuale cu beneficiarii.

Cum nu suport hoţii, leneşii şi mincinoşii, am fost de acord să-i prindem, oferindu-i experienţa mea şi mijloacele materiale legale, consemnate în contractul semnat de ambele părţi la sediul SC.Sunrisse SRL, la data de 18 ianuarie 1996, în condiţii de confidenţialitate, pag.243.

In acest an 1996, din documentele emise de Parchetul General şi Serviciul Român de Informaţii nr.0031 din 16.01.1996 şi 00626 din 16.07.1996 reiese că devenisem fară temei legal obiectiv al SRI-ului, deşi nici una dintre instituţiile statului abilitate, Ministerul Comunicaţiilor, pag.245-266, nu reclamase un act de nesupunere din partea mea sau că a-şi fi săvârşit un atentat la siguranţa naţională a României în domeniul radiocomunicaţiilor şi telefoniei.

In baza ordinului de interceptare, emis fără o motivaţie juridică scrisă şi aprobată juridic, a convorbirilor mele radiotelefonice şi supravegherea de către trei unităţi operative din SRI, UM 0198, UM 0221 şi UM 0232, a întregii activităţi, a familiei şi a celor cu care intram în legătură zi de zi, ceas de ceas, s-a descoperit, deşi cunoşteau prevederile din Contractul meu de Societate, că produc tehnică operativă în mod legal, în cazul de faţă pentru protecţia domeniului privat a „clientului meu" Dinu Eduard Mihai, în baza unui contract semnat şi ştampilat.

Aşadar, iată un motiv aşteptat timp de luni de zile de supraveghere, venit ca o mană cerească din partea celor trei unităţi SRI, cu un efort valutar uriaş.

Şi totuşi nu era ceva concludent, tranzacţia nu a avut loc, iar de avertizat obiectivul Petre că este pe cale să comită infracţiunea prevăzută de Art. 19 din legea 51 din 1991, aşa cum prevede Art.2 din aceeaşi lege, nu s-a întâmplat, pentru că nu aveau interesul.

Nu au dorit să cunoască conţinutul Statutului şi Contractului SC.Zenith Trading Consult SRL, a căror prevederi în domeniul tehnicii-operative sunt legal acceptate de Justiţia din România.

Pentru îndeplinirea sarcinii de partid, de pedepsire a mea, după cum am fost anunţat şi de generalul în retragere Radu Gheorghe, fost şef al UST-ului, că voi fi pedepsit pentru stricarea jocurilor politice în decembrie 1989, SRI-ul, Parchetul şi Justiţia beneficiau fiecare zilnic de aproximativ o mie de dolari SUA, înmulţit cu cel puţin opt ani 1996-2003, se ridică la cca 8.760.000 USD pentru o supraveghere totală, oriunde aş fi mers prin ţară.

Pasul înapoi nu aveau voie să-l facă, PCR-ul nu acceptă şi nu iartă, SRI-ul, Parchetul şi Curtea de Apel Bucureşti au continuat într-o derută totală să emită documente acuzatoare, apelând la metodele clasice de dezinformare a completelor de judecată, prin omiterea prevederilor legale, în baza cărora eram autorizat în domeniul tehnic-operativ.

Legislaţia în vigoare mi-a dat câştig de cauză în prima fază a procesului, fiind achitat de Tribunalul Bucureşti, pag. 354, în baza expertizelor cerute de Parchetul General pag. 267-292 şi de Tribunalul Bucureşti, pag. 294-312.

Presa vremii a şi reacţionat în mod corect, pag. 360

Dar ce să facem noi, cei care am fost şi suntem un pericol pentru cei care furau tot ce le ieşea în cale înainte şi după decembrie 1989, cum să accepte SRI-ul un concurent care cu adevărat prindea hoţii, mai ales că eu, concurent incomod, figuram şi pe o listă neagră a PCR-ului alungat de la putere şi prin contribuţia mea modestă, dar directă, după cum remarcase şi mă avertizase şi profesorul, istoricul, deputat Radu Ciuceanu, prin anul 1991, care tace acum când are dreptul să vorbească.

Prin lecturarea documentelor emise în cei şapte ani de coşmar 1996-2003, aveţi posibilitatea să vă transpuneţi, să vă imaginaţi cum a-ţi fi reacţionat, cum a-ţi fi suportat loviturile mârşave trimise de aceiaşi PCR-işti, prin toate instituţiile, mijloacele şi metodele lor bolşevice şi, ce-i mai grav, cu ajutorul unor foşti colegi de breaslă mai puţin oneşti.

Ajutat de faptul că am cunoscut şi cunosc munca de securitate, domeniul tehnic-operativ de obţinere şi protecţie a informaţiei, metodele şi mijloacele utilizate, de urmările faste sau nefaste a utilizării lor, am decis să rezist moral şi financiar timp de şapte ani de procese cu termene în fiecare lună, fără ca ei, cei care au reclamat culpa mea, să se prezinte măcar la unul din termene, dovedind doar multă ticăloşie.

Acesta este şi motivul pentru care m-am implicat în luptele din culisele puterii din decembrie 1989, pentru a le dejuca intenţiile şi a nu-i mai vedea la conducerea ţării.

Pun la dispoziţia cititorilor mei documente inedite, acuzatoare, MINCINOASE, JOSNICE, produse de SRI, Parchetul General şi Justiţie, sub bagheta celor doi preşedinţi amintiţi, care vor fi nevoiţi să-şi asume răspunderea.

Răsfoind aceste documente, veţi descoperi metodele şi mijloacele de constrângere, intimidare şi dominare a inculpatului, cereri de anulare a dreptului de vot, în anul 2003, anularea dreptului de utilizare a siglei firmei mele SC.Zenith T.C. SRL şi a dreptului de a breveta idei şi produse electronice la OSIM, pag. 373-377 sau eliminarea din contractul firmei a termenului consacrat tehnică-operativă, pag.345 considerat de cei care mă acuzau ca fiind considerat sintagmă ambiguă, neclară, dar folosită din plin în rapoartele SRI-ului, pag. 226, 235, 237, 238, pentru ei nefiind ambiguă.

Nici propunerea unei noi legi a siguranţei naţionale şi de organizare a serviciilor de informaţii nu a scăpat neblocată, care de fapt este o descriere a unei scheme, pag. 48l484, cerută încă din anul 1995 de preşedintele PNŢCD Corneliu Coposu, pentru eventualitatea intrării la guvernare în anul 1996.

Deşi toate acuzaţiile lor au fost demontate şi demonstrate ca nefondate sau mincinoase, au sperat să ma vadă după gratii şi poate eliminat fizic, pentru menţinerea timp îndelungat în structurile instituţiilor implicate în acest simulacru de proces, a zeci de slugi credincioase PCR-ului.

Providenţa, a-şi putea spune, m-a ajutat de fiecare dată, poate creştin fiind în sufletul meu, poate sunt conştienţi că şi ei, şi ai lor sunt în viaţă şi datorită implicării mele în momentele-cheie ale revoltei din decembrie 1989, când am fi putut fi cu toţii răpuşi de focul unui război civil.

Incerc şi sper să prezint cât mai clar filmul evenimentelor desfăşurate pe durata a şapte ani de procese, astfel:
1996, început de an liniştit, cu speranţe nu prea mari în dezvoltarea serviciilor tehnico-operative private, oferite de mine societăţii civile, pentru protecţia bunurilor şi persoanelor, în comparaţie cu concurenţa ce se născuse pe piaţa românească după 1989.
06.01.1996, un apel telefonic obişnuit, doar cel care mă solicita, nu era obişnuit.

Dinu Eduard Mihai, un personaj deşi tânăr, totuşi influent în lumea afacerilor, cu un rulaj de miliarde de lei în fiecare lună, cu elicopter la scară, cu relaţii de rudenie în rândul generalilor din MapN.

După schimbul câtorva amabilităţi, mă invită la noul său sediu din Şos. Bucureşti-Ploieşti 64, o viluţă albă înfiptă în liziera pădurii Băneasa, la nord de Bucureşti, pentru o lucrare de protecţie a intereselor lui în cadrul firmei SC.Sunrise SRL.

Mă aflam într-un gol de idei şi propuneri de afaceri, iar în urma discuţiilor din aceeaşi zi, a şi rezultat un contract confidenţial, pag.243, cu un proiect de execuţie, datat 18.01.1996, pag.244, finalizat prin execuţia lucrării şi predarea la termenul stabilit, după care în lunile ce au urmat au fost câteva intervenţii la cerere, de întreţinere a unor aparate electronice casnice.

A urmat o pauză destul de mare, din ianuarie 1996 până în a doua jumătate a lunii august, când m-am ocupat şi de realizarea aparatului promis, pe care îl terminasem ca prototip într-un singur exemplar, pe o frecvenţă mai puţin importantă, datorită puterii lui reduse de numai cinci miliwaţi, care se încadra în prevedrile Ordinului 140 din 28.04.1994 Anexa 8, a Ministerului Comunicaţiilor, pag. 26l-264.

După şapte luni, m-a apelat clientul meu şi ma solicitat pentru unele reparaţii a aparaturii electronice din biroul său, distruse se pare de un răuvoitor, din răzbunare probabil, aplicându-i 380 V pe toate prizele.

-26.08.1996 – în câteva zile, am rezolvat şi predat lucrările şi am solicitat telefonic plata, ocazie cu care am fost şi eu solicitat să-i aduc şi aparatul promis, fară să facem referire la un aparat sau obiect anume, pag. 225.

Şi, totuşi, aveam să constat după mai bine de un an, la sfârşitul anului 1997, când am intrat în posesia dosarului penal, un fapt de necrezut.

Lt.Col.Nedelcu Dumitru, un ofiţer specializat în tehnică operativă, se laudă în Actul de Constatare, pag. 235 că ar fi recepţionat cele câteva secunde de probă a emiţătorului comandat de clientul meu Dinu Eduard, deşi se afla cu autoturismul pentru filaj radio între km 6 şi 12 pe Şoseaua Buc. Ploieşti, baleind între 108 şi 200 Mhz.

Când am citit actul lui de constatare, mi-am dat seama că am de-a face cu o înscenare şi am spus în gând – săracul -, şi-a dat cu stângu-n dreptu' ca ageamiii din fotbal, că a analizat înregistrarea din punct de vedere tehnicoperativ sunt de acord, dar că a ştiut secunda în care eu voi ieşi în eter cu doar 5 mw şi să înregistreze momentul punerii în funcţiune a emiţătorului, poate cineva să-l creadă?

Ca să-l deconspire pe Dinu Eduard Mihai şi mai mult, ca un sigur colaborator al SRI, Parchet şi al PCR-ului, în lucrarea obiectivului PETRE, mai face şi precizarea că emiţătorul este disimulat probabil într-o GEANTĂ DIPLOMAT pag. 236.

De unde ştia nu mai este nici un dubiu, de la clientul meu, turnătorul Dinu Eduard Mihai, onorabilul miliardar cu elicopter la scară, cel care se lăuda cu fotografiile din biroul său, în postura de finanţator al lui Ion Iliescu în campania electorală din 1996.

Ca să-l contrazică, să-l descalifice şi pe procurorul Marius Iacob, cel care a întocmit rechizitoriul, pag. 338, a folosit din plin în actul lui de constatare termenul consacrat cu adevărat -tehnică-operativăsub toate aspectele, încât nu văd cum ar mai putea spune procurorul Marius Iacob că acest termen este O SINTAGMĂ AMBIGUĂ şi trebuie înlăturată din statutul firmei mele SC.Zenith Trading Consult SRL sau din Rechizitoriu, cu atât mai greu din adresa gen. Vasile Lupu

Acest gen.V.Lupu a conceput adresa către N.Cochinescu cu mult timp înainte ca eu să predau lucrarea – set emiţător-receptor – în geanta-diplomat lui Dinu Eduard în biroul lui.

La 27 aug. 1996 ora 12.15, eu încă mă aflam în biroul lui Dinu, atentatul la Siguranţa Naţională abia se săvârşise şi totuşi adresa semnată de gen.V.Lupu era deja dactilografiată, după cum se poate citi la pag. 227, stânga jos, data dactilografierii 27.08.96. Putem pune întrebarea, „Când a conceput adresa respectivă?".

Alt actor din SRI, col. Comşa Gheorghe, întocmeşte un act de constatare datat 14.08.1996, pag. 220, cu două săptămâni înainte de 27.08 ziua predării, în care precizează numărul şi data mandatului de interceptare a convorbirilor mele telefonice 16.01.1996, valabil din ziua în care am fost sunat la telefon de Dinu Eduard Mihai, urmat la două zile respectiv 18.01.1996 de prezentarea proiectului lucrării şi încheierea contractului. îi mulţumesc pe această cale pentru valoroasa informaţie oferită, fară de care nu l-aş fi depistat pe colaboratorul lor principal în regizarea flagrantului.

Gafa ofiţerului de informaţii Comşa excelează, dezvăluindu-mi prin datarea dactilografierii faptul că m-au vânat timp de şapte luni, agitând haita de câini pentru a mă aduce la gura ţevii celor din PCR, care au ordonat pedepsirea mea, confirmând atenţionările profesorului Radu Ciuceanu şi ale gen. Radu Gheorghe.

Documentul a fost de fapt întocmit şi dactilografiat la data de 24 oct. 1996, după nouă luni când ancheta a început să şchioapete, iar banii cheltuiţi pentru obiectivul PETRE nu se justificau.

Pierderea alegerilor administrative, parlamentare şi prezidenţiale de către „socialişti", în frunte cu Ion Iliescu, datorită morţii lui Corneliu Coposu, era iminentă în acel an 1996, şi activiştii din poliţia politică s-au cam speriat, iar ţărăniştii mei urmau la putere fară nici o experienţă şi destul de infiltraţi la nivelul conducerii partidului, pentru a putea face faţă guvernării.

Eu nu am cerut nici un ajutor, nici unui politician, în privinţa derulării procesului penal, deşi rechizitoriul era cusut cu aţă albă, cum se spune în popor şi am lăsat justiţiei şansa de a face dreptate, de a scoate adevărul la lumină, întemniţând minciuna şi corupţia, două din armele secrete ale dictatorilor.

Documentele emise de SRI acum sunt expuse public pentru prima dată şi cititorilor acestor destăinuiri.

Secretomanii custozi ai arhivelor secrete ale poliţiilor politice au mai pierdut o redută din lanţul de redute ce le-a păstrat până acum, secretul puterii lor, a dictatorilor, pierzându-se în negura vremurilor.

Gafele slugarnicilor slujitori ai dictatorilor sunt nenumărate şi unele mai mari ca altele, săvârşite chiar şi de colaborii lor externi, cum este cazul clientului meu miliardar, care în declaraţia lui mincinoasă, dată la sediul Parchetului General, pag. 316, afirmă că nu a comandat lui Prichici Dumitru un asemenea dispozitiv, că eu m-am prezentat după 1 septembrie 1996 la sediul firmei lui cu oferta şi s-a mirat că eu am adus un asemenea aparat.

Dacă studiem Rechizitoriu, pag. 338, întocmit de procurorul Marius Iacob şi verificăm concordanţa lui cu realitatea faptelor petrecute, cu declaraţiile date de martori şi cu litera legilor în vigoare la acea dată, rămâi mut sau explodezi de furie.

Prima întrebare care mi-am pus-o citindu-l, a fost, de ce în preambul eu, Prichici Dumitru, sunt primul pe lista învinuiţilor, iar în prezentarea situaţiei de fapt apare învinuitul Dinu Eduard Mihai, descris într-o postură de victimă a corupţilor şi a corupţiei instaurate în firma lui, find obligat să identifice persoanele respective.



va urma