Loredana Nicoleta Vițelaru
îmi
aleg cuvinte, să îți scriu pe noapte
și
brodez lumina, vizelor târzii,
cu
aceleași vorbe, ce-mi scăldai în șoapte
trupul
meu timid, cu buze sidefii.
ți-aș
vorbi de mine, sau de noi de-atunci,
ți-aș
mai spune poate, că îmi este dor.
porți
de cer deschizi, cu săruturi dulci
când
pe gură-mi lași, și pe sân fior.
rătăcești
prin mine, îmi culegi tăceri
mă
dezbraci de gânduri, și-mi citești din noi
în
iatac de frunze, strigă noi plăceri
pe
hotar de noapte, suntem amândoi.
iar
și iar mă pierd, printre rânduri ,stele
ce
în ochii tăi, cu vrajă mă cuprinzi,
un
miraj mă fură, simt brațele tale,
ce
să-ți scriu iubite? cu-al tău glas m-aprinzi.
picături
de clipe, cern și se așează
pe
fereastra nopții, chipul tău, pictând
din
scrisori trimise, pe dantel-albastră
tu-mi
răspunzi în vise, trupul meu iubind.
inima
îmi bate, chemarea ți-o aud
albastru-strângi
la piept, de parcă eu aș fi,
uit
ce vreau să-ți spun, dorul e prea mult
dar
îți scriu iubirea, ce-ți port, pe cer de zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu