Condamnaţi la tăcere (20)

Dumitru Prichici

Cu alte cuvinte, el, acum declarat păgubit, era îndreptăţit să săvârşească infracţiunea prevăzută de art. 19 din Legea 5l-l991 şi să folosească mijloace tehnico-operative care se vindeau în magazinele din toată ţara şi din toată lumea fară nici o restricţie.

Invinuitul Prichici Dumitru nu avea voie să producă şi să vândă asemenea mijloace de prins hoţii, corupţii şi corupătorii reclamaţi de Dinu, după părerea acuzatorului meu, iar eu sunt cel care am săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 19, de a mă prezenta din proprie iniţiativă şi de a oferi spre vânzare un dispozitiv electronic cu ajutorul căruia de această dată nu mai prindeam hoţii şi corupţii, ci interceptam şi înregistram convorbirile purtate de persoane aflate în alte încăperi sau ale guvernanţilor.

Acest procuror ori este bolnav de amnezie, ori cu bună ştiinţă, prin OMISIUNE cu PREMEDITARE, scapă din vedere ACTUL de CONSTATARE emis de col.Comşa Gheorghe, pag. 225, în care redă cu claritate convorbirea mea – PETRE – cu Dinu Eduard, cel care spun e, „BINE, O SÄ PLĂTESC, DAR VREAU APARATUL CELĂLALT, PE CARE MI L-AŢI PROMIS", Dinu fiind considerat sincer, iar eu nesincer.

Acelaşi impostor de procuror elimină cu premeditare faptul că APARATUL, fară a fi numit, ci doar amintit despre ambalajul lui numit OBIECT, apare în Actul de Constatare emis de Lt.Col.Nedelcu Dumitru, pag. 236, alt impostor specialist al poliţiei politice, cel care simultan cu filarea eterului pe Şos.Bucureşti-Ploieşti între km 6 şi 12, descoperă un microemiţător ce nu transmitea semnalul nici până în mijlocul drumului naţional, la cincizeci de metri.

Din nou Dinu este cooperant cu organele poliţiei politice, iar eu sunt obligat să recunosc ce nu am făcut, fiind ameninţat cu arestarea imediată.

Simultan el, col. Nedelcu D., întocmeşte şi dactilografiază actul de constatare pe trei pagini, în care face remarca – POSIBIL GEANTĂ-DIPLOMAT deşi ei aşteptau chiar în sediul firmei, pag.228,235, încă de la ora 10.00, proba de câteva zeci de secunde prezentată clientului meu Dinu.

Considerat de ei moment operativ reuşit, eu cred că este mai mult decât nereuşit, pentru că abia de acum începe teama lor de descoperire a regizării momentului operativ la nivel înalt, în culisele puterii, bântuite de foştii activişti ai PCR-ului, protejaţii de nădejde ai lui Ion Iliescu.

Descrierea în amănunţime a performanţelor constructive ale microemiţătorului şi a celorlalte produse confiscate nu a avut alt scop decât trimiterea completelor de judecată în necunoscut, pentru a nu descoperi faptul că ar fi vorba de un contract comercial, între doi oameni de afaceri, desfăşurat normal, şi nu ar fi fost un truc ordinar al unei poliţii politice, ajutată de un slugarnic miliardar, de slugarnicii SRIşti, procurori şi judecători, în contrast total cu litera şi spiritul legilor.

Legea nr.74/12 iulie 1996, pag.265, privind telecomunicaţiile din România la art.l precizează că – Libera circulaţie a informaţiilor prin emisia, transmisia sau recepţia de semnale, imagini sau sunete prin fir, sisteme radio, optice sau alte sisteme electromagnetice ori servicii de telecomunicaţii, precum şi secretul şi inviolabilitatea convorbirilor telefonice sau a altor comunicări efectuate prin mijloace de telecomunicaţii sunt garantate prin lege.

Acelaşi lucru se spunea şi pe timpul lui Nicolae Ceauşescu, iar crimele săvârşite la ordinul lui le depăşesc cu puţin pe cele ale lui Ion Iliescu din dec. 1989 şi la mineriade.

Am redat acest articol 1, pentru faptul că nu a fost respectat de cei care au practicat şi speră să mai practice poliţia politică, făcând uz de lege în mod arbitrar, fragmentată sau chiar cu premeditare, omiţând-o în totalitate.

O astfel de omisiune este constatată în faza de pregătire a interceptării obiectivului PETRE, omisiune care aparţine celui din SRI, care m-a „botezat" în baza unui ordin superior încălcând toate legile, inclusiv Hotărârea Guvernului nr.890 din 9 dec. 1994, pag.256 privind stabilirea şi sancţionarea contravenienţilor în domeniul radiocomunicaţiilor.

La Art.4, punctele 21 şi 22, din HG 890, ar fi dat dreptul organelor de poliţie să sprijine organele constatatoare ale Ministerului Comunicaţiilor, în caz de neacceptare a efectuării verificărilor sau opunerii la sigilarea mijloacelor de radiocomunicaţii.

Art. 5, punctul 2 din H.G 890, ar fi fost şi el lipsit de sens să fie aplicat în cazul meu, obiectivul PETRE, dacă lucrările mele tehnice-operative, microemiţătorul nu ar fi fost protejat de Ordinul 140, anexa 8, din 28.04.1994 al Ministerului Comunicaţiilor pag.261sau Ordinul 134 din 26.04.1994, capitolul VI art.24-31 care stipulează clar cine are dreptul de control şi sancţionare a celor care nu respectă legile în domeniul comunicaţiilor radio şi telefonice.

Mă întreb cum a fost posibil ca Ion Iliescu preşedinte al CSAT, răspunzător direct de Siguranţa Naţională, urmat de Emil Constantinescu, Virgil Măgureanu, urmat de S.Georgescu, cu toţi generalii lor specialişti, Nicolae Cochinescu cu toţi procurorii lui specializaţi în domeniul atentatelor la siguranţa naţională, ca şi acei judecători ai Curţii de Apel Bucureşti sau Curţii Supreme de Justiţie, Comisiile Parlamentare de Supraveghere şi Control a SRI, în frunte cu "ţărănistul" Ionescu Galbeni – să nu cunoască aceste elementare legi, să dea curs unui proces penal, fară să studieze cel puţin Legea Siguranţei Naţionale 51 din 1991, art. 2, 3,4, 5, 6, 7,12,13,14, pag. 245, dacă de Ord. 140 din 1994 al Ministerului Comunicaţiilor nu auzise niciodată sau nu au vrut să audă.

Neconcordanţele dintre declaraţiile învinuiţilor, martorilor şi din rezultatele expertizelor, a reieşit clar un spectacol cu jongleori, dacă dăm crezare procurorilor care au confiscat aparatele din biroul lui Dinu la data de 05.09.1996 şi completului de judecată şi condamnare a mea la doi ani închisoare prin Decizia Penală nr. 97 din 09.03.2000 pag.399, contrazicând concluzia procurorului Marius Iacob, autorul Rechizitoriului, care afirmă că emiţătorul nu a funcţionat cât timp a stat în biroul lui Dinu Eduard.

Din redările casetelor înregistrate la data de 04 şi 05.09.1996, pag. 318 rezultă totuşi că emiţătorul a funcţionat mai multe ore decât ar fi posibil cu baterii tip R3, adică 9 zile continu, un record absolut în materie, cu care aş fi cucerit piaţa mondială, dar este o minciună, este imposibil.

Intrebarea este "Cine l-a pus în funcţiune? Cine a schimbat bateriile şi casetele în cele nouă zile de funcţionare continuă?"

Ca şi toate celelalte bâlbâieli, cauzate de teama fiecăruia de a efectua o activitate de poliţie politică şi de această dată sau încurcat în afirmaţii, în declaraţii scrise şi verbale, mizând pe faptul că eu voi fi pedepsit cu ani grei de închisoare şi nu voi mai avea glas să vorbesc, să reclam chiar şi Strasburg-ului mârşăvia lor politică.

Orice faptă ilegală dă o stare de teamă, produce insomnii, teamă de a nu fi prins, cum se mai spune în popor, prins cu mâţa în sac.

Aşa au fost produse toate probele de acuzare ale subsemnatului ca atentator la Siguranţa Naţională, cu teamă şi în mare grabă pentru a nu fi prinşi de cei care câştigaseră alegerile în acel an 1996, alegeri care, spre surprinderea mea, au adus la cârma ţării şi lichele politice, nu numai politicieni de mare prestigiu, aşa cum a fost şi este ministrul Nicolae Noica.

Toate actele de constatare, de redare a convorbirilor mele telefonice au fost făcute publice, odată cu depunerea lor la arhiva II Penală de pe lângă Tibunalul Municipiului Bucureşti, fapt pedepsit de Legea 51 din 1991 art. 21 aliniat 1, cu închisoare de la 2 la 7 ani, dar nici o instituţie nu s-a autosesizat până în prezent, afectându-mi imaginea publică şi profesională, cu pagube materiale considerabile.

Dacă microemiţătoarele sunt produse şi comercializate pe piaţa mondială, sunt şi pe piaţa Românească în baza Ordinului Ministerului Comunicaţiilor nr. 140 din 28.04.1994, anexa 8.

Expertizele de la pag. 294, cerute de Tribunalul Bucureşti, au fost edificatoare pentru un judecător bine pregătit, drept în actul de decizie, aşa cum a fost şi este judecătorul Vasile Mirea din Tribunalul Bucureşti, pag. 354, iar pentru acel robot telefonic, am obţinut nu numai un brevet de invenţie de la OSIM, dar şi un substanţial premiu la TIB 2004, Salonul de invenţii, pag. 485, 486.

Şi totuşi, în recurs, la Curtea de Apel Bucureşti, am fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei şi patru ani supraveghere, pentru a nu mişca în front cum spunem noi militarii de carieră.

Pentru ei, cei care au pus în mişcare supravegherea şi vânătoarea mea, pentru a descoperi ceva „vicii ascunse", cu preţul a aproximativ 8.600.000 USD, în cei şapte ani de urmărire cu trei unităţi SRI, respectiv 0198, 0221, 0232, toate din Bucureşti, nu s-a sesizat nici un politician, nici o instituţie, fie din complicitate, fie de teama unor represalii sau din nepricepere în acest domeniu.

Atât de speriaţi au fost şi sunt de cazul meu şi al altora similare, încât au recurs până şi la schimbarea unor denumiri de firme pag. 231 TERA SRL în loc de TERA SA în motivele de recurs ale procurorului Iuliu Molcuţ pag.369 SUNRISE în loc de ZENITH, înlocuiri fictive de apărători, pag.467, omisiuni în aplicarea legilor când sunt în favoarea inculpaţilor nevinovaţi, interzicerea dreptului de vot, interzicerea dreptului de practicare a unor profesii şi utilizarea siglei firmei pentru brevetarea unor produse la OSIM, pag. 373.

Culmea a fost scoaterea numelui apărătorului meu la Curtea Supremă de Justiţie, avocatul Tănasă Mircea Spiridon, din decizia judecătorească, singurul care a pledat în favoarea mea, cu un ilustru necunoscut avocat din oficiu Minciu Alexandru, pag.463,467 care nu a fost prezent în sala de şedinţe, doar onorariul de apărător din oficiu fiind probabil binevenit.

Toate aceste metode le veţi găsi aplicate în toate cazurile, dar şi în cazul meu, a obiectivului PETRE, răsfoind documentele emise de-a lugul celor şapte ani de coşmar, de luptă nedreaptă, ei supraveghindu-mă şi lovindu-mă mişeleşte, iar eu nici măcar să-i fi văzut la faţă la un termen cel puţin.

Cunoşteam unul singur, un fost coleg de unitate, care a condus expertizele acuzatoare la adresa mea, pag.271 şi nu putea fi ales altul decât unul pur-sânge PCR-ist, maiorul ing.Sergiu Anton, fiul activistului PCR din Comitetul de partid al DSS, col. Anton, care, sincer vă spun, mie nu mi-a făcut nici un rău acel om şi nu merita ca fiul lui să-i ştirbească reputaţia în faţa mea. Păcat!

Din culisele poliţiei politice a SRI-ului a mai apărut unul, subalternul maiorului Sergiu Anton, col.Nedelcu Dumitru, cel care în cei şapte ani de procese a avut multiple funcţii, când filor radio, pag. 235 , când reprezentant al SRI în patru comisii de expertize, când consilier tehnic la Curtea de Apel Bucureşti.

Aceşti doi piloni de susţinere a întregului eşafodaj, a rechizitoriului – prin afirmaţiile lor la adresa preocupărilor mele profesionale -, a aparatelor confiscate şi expertizate de ei, s-au descalificat, s-au compromis, mai ales atunci când au afirmat că proteza auditivă a soacrei mele, dispozitivul 8 pag. 284, poate fi un mijloc tehnic specific de interceptare, dacă este utilizat şi în astfel de acţiuni.

Intr-adevăr, are cu ce se mândri SRI-ul, având grijă ca cererea de tehnică-operativă de pe piaţa românească să nu sufere, a înfiinţat un magazin pentru public, o firmăcăpuşă a SRI, numită RASIROM. S.A. cu o clientelă destul de variată şi cu produse pentru care eu am fost condamnat, pag. 487.

Dar şi justiţia prin judecătoarea Strava Irina de la Tribunalul Bucureşti a dovedit a fi atât de calificată în ale justiţiei şi servilă poliţiei politice, încât a semnat un fals document pag.476-479 pentru a-mi interzice dreptul de vot, cu complicitatea Primăriei Sectorului 3 Bucureşti şi a procuroarei Monica Şerbănescu, care propune suspendarea dreptului de vot, pag. 398.

Impănarea dosarului penal cu zeci de pagini s-a făcut cu redarea unor convorbiri telefonice înregistrate în zeci de ore şi nouă zile de funcţionare continuă a microemiţătorului pus în funcţiune în biroul lui Dinu Eduard Mihai, de specialiştii SRI-ului, culmea, la orele şi în zilele în care eu nu mă aflam în sediul acelei firme.

Afirmaţiile procurorului Monica Şerbănescu în NOTA sa pag.389, sunt în contradicţie cu afirmaţia procurorului Marius Iacob, din Rechizitoriu pag.348 că emiţătorul nu a funcţionat cât timp a stat în biroul lui Dinu, dar îmi atribuie mie toate înregistrările, toate interceptările depuse la dosar, începând cu 27 august până la 05 septembrie 1996, amintite în toate documentele în toate instanţele ca faptă agravantă.

Minciuna sparge zid de piatră, dar nu se ştie pe cine cade zidul sfărâmat din lunga listă de suspecţi anexată.

Las la aprecierea cititorilor aceste destăinuiri, acordarea sau nu a titlului de poliţie politică, practicată fară restricţii şi după decembrie 1989, de unii conducători şi funcţionari a-i unor instituţii ale statului, participante la acest simulacru de proces.

Preşedintelui actual al României şi al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, domnului Traian Băsescu, îi acord toată încrederea şi răgazul cuvenite pentru purificarea instituţiilor statului de bolşevism, de hoţi şi mincinoşi.

L-am votat şi sper să nu mai fiu trădat, cum am fost în perioada 1996-2000 de CDR-iştii mei, în activitatea mea Cod CAEN 7460, de investigaţii şi protecţie a bunurilor şi persoanelor, de producţie, comerţ şi servicii în domeniul tehnic-operativ, mai pe scurt de prindere a celor care sunt certaţi cu legile scrise sau nescrise ce reglementează relaţiile dintre oameni.

Dorinţei preşedintelui PNŢCD Corneliu Coposu, exprimată înaintea dispariţiei sale subite în 1995, de a demasca şi desfiinţa poliţia politică din România, i-am răspuns cu două propuneri de legi, pentru Siguranţa Naţională şi reorganizarea Serviciilor de Informaţii, modernizare impusă de poziţia geopolitică şi geostrategică a României, rămase din păcate fară susţinător, pag. 481/484.

Procesul înscenat de SRI a determinat blocarea propunerilor mele pentru procesul de modernizare a Legii Siguranţei Naţionale şi a Serviciilor de Informaţii, principalii vinovaţi fiind Ionescu Galbeni şi Ion Diaconescu, „fruntaşii partidului", care a făcut imposibilă apariţia legilor în programul PNŢ.CD apărând doar în presa anilor 1999, pag. 481, nicidecum în Parlamentul Ţărăniştilor mei, ca un vis împlinit al Seniorului C. Coposu.

Derularea procesului meu politic a fost declanşată la o lună de zile după moartea Seniorului, când au fost siguri că nu mai are cine să mă apere, ba chiar aveau complici.

Vinovaţii principali ai practicării poliţiei politice în România anilor 1945-2004 sunt:
sovieticii, exportatori unici după anul 1945 a-i acestui perfid virus, prin intermediul NKVD-ului, către beneficiarii; Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu, cu acoliţii şi urmaşii lor. După 1989, în baza Art. 2, 4, 5, 6, 7, 13, din legea 51 din 1991, vinovaţii în cazul meu sunt:
preşedinţii CSAT; Ion Iliescu, Emil Constantinescu.
directorii SRI; Virgil Măgureanu şi Sorin Georgescu. Complicii lor sunt:
procuror-general al României, Nicolae Cochinescu;
dir. adjunct SRI, general de brigadă Vasile Lupu;
col. Nedelcu Dumitru SRI, UM. 0232 Bucureşti;
mr. Sergiu Anton, SRI, UM. 0232Bucureşti;
col.(r) Stoica Vasile – pensionar – SRI (DSS);
procuror Dan Chirculescu – C.S.J.;
procuror Sârbu Ovidiu – C.S.J.;
procuror Iuliu Molcuţ – T.M.B.;
procuror Marius Iacob – T.M.B.;
procuror Monica Şerbănescu – C.Ap.B.;
procuror Oana Dorde – C.J.S.;
judecător Despina Mihai – CAp.B.;
judecător Antoaneta Nedelcu – C.Ap.B.;
judecător Violeta Hutopilă – C.Ap.B.;
judecător Viorica Costiniu – C.Ap.B.;
judecător Mădălina Cristea Buta – C.S.J.;
judecător Cornelia Silvia Marica – C.S.J.;
judecător Ioana Griga – C.S.J.;
judecător Strava Irina – T.M.B..
Colaborator principal al poliţiei politice în cazul meu, obiectivul – PETRE -, a fost miliardarul DINU EDUARD MIHAI, patronul SC. SUNRISSE SRL din Bucureşti.

Trecuţi prin furcile caudine ale celor mai sus menţionaţi, vă asigur că voi fi alături de toţi cei care au fost umiliţi şi doresc să participe la ridicarea unui ZID AL RUŞINII pe care să stea cioplit numele celor care au batjocorit naţiunea română şi pentru descurajarea urmaşilor lor.

Documentele prezentate în această carte sunt doar o parte dintre cele depuse la dosarele cauzei, ele fiind mult mai multe, dar pentru a nu răpi timpul cititorilor am extras pe cele acuzatoare la adresa mea, precum şi pe cele care cu premeditare au fost omise pentru a mă condamna fară să răspundă cinstit la întrebările;

Avea dreptul să cerceteze să proiecteze să axecute şi să comercializeze tehnică-operativă?

Termenul tehnică-operativă este consacrat sau este ambiguu?

Frecvanţa şi puterea de emisie prezentau un pericol pentru siguranţa naţională a României?

A înregistrat el convorbirile interioare sau telefonice din firma lui Dinu Eduard Mihai sau de oriunde?

Avea un contract cu Dinu Eduard Mihai?

Au fost interceptate convorbirile lui şi corespondenţa cu opt luni înainte de a se săvârşi flagrantul în scopul obţinerii unor informaţii şi date acuzatoare?

Firma lui Dinu Eduard Mihai a mai fost salvată de la faliment?

A salvat-o SRIul sau a lasat-o doar cu balta SUHAIA în care vine peştele din Dunăre populând gratis aceast imens luciu de apă, izvor de înbogăţire pentru el şi pentru corupţii şi corupătorii zilelor noastre?

Instrumentele de bază ale poliţiei politice bolşevice au fost şi vor fi întotdeauna MINCIUNA, HOŢIA şi ABUZUL DE PUTERE pentru eliminarea oricărui adversar politic, cum au fost partidele istorice PNŢ, PSDR, PNL, eliminate dupăl945 şi în aceeaşi ordine eliminate şi după 1989.

Eu sunt creştin-ortodox din naştere şi democrat din fire, fapt ce m-a determinat să ader la un partid creştin şi democrat pe care îl voi sluji cât voi trăi, chiar dacă a fost trecut sub tăcere de mediile de informare din România în ultimii ani, el a fost scos din mâinile unor bolşevici, cu mari sacrificii de reputatul profesor Vasile Rudan, fondatorul de fapt şi de drept al acestui Partid CreştinDemocrat.

Voi fi alături de acest om deosebit şi sper să fie toţi românii creştini-democraţi de oriunde ar fi ei, pentru salvarea României din mâinile bolşevicilor.

Sunt de acord şi conştient de utilitatea unui tânăr partid social-democrat cu adevărat, pentru menţinerea unui echilibru de forţe în conducerea politică a României, pentru o guvernare eficientă, dar numai într-un real fair play, fară dispute ce conduc la pierderi pentru românii de pretutindeni.


Judecat pentru încălcarea Legii siguranţei nationale, Dumitru Prichici, primul producător particular de aparatură de interceptare : a convorbirilor, a fost găsit nevinovat.

Instanţa a constatat că dispozitivele confecţionate de fostul angajat ai DSS nu foloseau frecvenţa guvernamentală.

Fostul angajat al Departamentului Securităţii Statului (DSS) Dumitru Prichici, acuzat de încălcarea Legii siguranţei naţionale pentru că ar fi confecţionat şi comercializat aparate de interceptare, a fost achitat, ieri, de Tribunaltil Municipiului «Bucureşti, Magistral« au hotărît restituirea aparatelor! lui Prichici considerînd că acestea nu transmiteau pe o frecventă „guvernamentală", aşa cum susţineau reprezentanţii SRL Aceştia l-au surprins, în 1996, pe fostul lucrător al DSS cind intenţiona să vîndă un sistem de interceptare, camuflat într-o geantă diplomat, unui om de afaceri (implicat în campania Electorală a PDSR) în schimbul unui milion de lei. Este interesant de ştiut că ancheta în cazul Prichici s-a dèsfâşurat la pragul dintre cete două legislaţii, respectiv în timpul campaniei electorale din '96. Ba chiar se zice că fostul procuror général Nicolae Gochinêscu a ' dat «verde* urmăririi pénale a doua zi dupâ ce a fost numit preşedinte Emil Constantinescu, Dumitru Prichici, cel urmărit, fiind membru al unui partid din coaliţia care a cîştigat alegerile, ... Dumitru Prichici a fosţ trimis în judecată prin rechizitoriu! din 2 octombrie 1997 al Parchetului TÙB. El eră; Invinuit că î-arfî vîndut un sistem de interceptare a convorbirilor telefonice omului dè afaceri Mihai Eduard Dinu, patron al .firmei „Sunrise" SRL, firma ce produce şi comercializează preparate şi fapte inclusiv, pentru armată încălcînd: astfel Legea siguranţei naţionale. Numai că interceptarea unor convorbiri în interiorul unei proprietăţi private de către proprietar nu este interzisă de nici o lege din Romania,fapt ceà determinat achitarea lui Dumitru Prichici.
CHRISTIAN LEVANT DAN BADEA



final