Stingerea luminilor lojilor Înaltului Ordin B`nai B`rith din România

Bogdan Constantin Dogaru

Ordinul B`nai B`rith este un ordin iniţiatic evreiasc care are o organizare pe loji, membrii săi se numesc între ei fraţi, având unele semne, atingeri şi parole discrete de recunoaştere. Cu toate acestea, B`nai B`rith nu este o societate francmasonică. De altfel, majoritatea organizaţiilor evreieşti care activau în spaţiul profan sub forma unor societăţi de binefacere, recunoscute de autorităţile române ca persoane juridice şi morale, reprezentau interfaţa lojilor societăţilor şi ordinelor iniţiatice evreieşti, nemasonice, din spaţiul sacru. La un moment dat, pe la sfârşitul secolului al XIX – lea, toate societăţile de binefacere evreieşti au trecut sub înaltul patronaj al Ordinului B`nai B`rith.

Sub presiunea forţelor de extremă dreapta din România, lojile B`nai B`rith au fost nevoite să-şi înceteze activitatea în primăvara anului 1937. Documente aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii(1) ne oferă unele informaţii privind momentul trecerii în adormire a lojilor B`nai B`rith. Astfel, într-un raport informativ al Siguranţei Statului din 31 martie 1937 cu titlul sugestiv Camuflarea lojilor B`nai B`rith în societăţi de binefacere se arată că Loja Noua Fraternitate din „International Order B`nai B`rith” din Bucureşti, Str. Sfinţii Apostoli 14, a închis sediul său comunicând francmasonilor (sic !) din această loje că până la noi dispoziţiuni şedinţele obişnuite „ţinutele”, nu vor mai avea loc. În continuare se arată că avocatul Aurel Weiss, Marele Maestru al Lojii, a dispus ca arhiva societăţii să fie pusă la adăpost în podul clădirii.


Conducerea organizaţiei a hotărât ca, de la 23 aprilie 1937, să-şi mute sediul într-un local din Sectorul Negru(2) al Bucureştiului. Conform surselor de informaţii ale Siguranţei, în respectiva clădire trebuiau mutate doar birourile lojii, şedinţele propriu – zise urmând a se ţine în sala Barascheum sau în sala Cercului Sephard din Calea Călăraşi. Serviciile secrete române suspectau că această mutare ar avea un scop ascuns, acela de a se pierde cu totul urma activităţii acestei loji. Mai mult decât atât, se arăta că Marele Maestru al Ordinului, rabinul dr. I. Niemirower a dat dispoziţii clare tuturor lojilor B`nai B`rith din capitală şi provincie să se transforme în societăţi de binefacere.


Este adevărat că, după stingerea luminilor, o parte din membrii lojilor B`nai B`rith au continuat să se întâlnească dar nu în ţinute ritualice. Întrunirile acestora, prilejuite de diverse ocazii, au fost puse sub stricta supraveghere a Siguranţei Statului, după cum reiese dintr – o notă informativă din 24 mai 1937: Activitatea lojilor B`nai B`rith a încetat numai aparent. Acţiunea acestui ordin se menţine puternică în cadrul conspirativ al conducătorilor şi se pare că în ultimul timp se încearcă în special o apropiere către formaţiile de extremă stângă. Astfel unul din principalii conducători ai acestui ordin, avocatul Kiva Ornstein, a început să activeze intens în cadrele Blocului Avocaţilor Democraţi, luând parte şi la congresul acestui Bloc ce a avut loc la sediul partidului radical ţărănesc, Duminică, 9 maiu a. c.

Se menţionează faptul că la congresul avocaţilor democraţi ce a avut loc la Dej, acelaşi Kiva Ornstein a oferit din partea Lojii Lumina a Ordinului B`nai B`rith un ajutor de 400.000 de lei. Şi celelalte loji ale acestui ordin au contribuit şi ele cu sume destul de importante în acelaşi sens.

Considerată în mod eronat de agenţii Siguranţei a fi o organizaţie masonică, supravegherea informativ – operativă a membrilor B`nai B`rith a continuat. În nota informativă din 25 noiembrie 1937 aceştia precizau că neţinând seama de dispoziţia jurnalului Consiliului de Miniştri, care a decis desfiinţarea Societăţilor secrete, până în prezent una dintre acestea, Ordinul B`nai B`rith, a decis continuarea activităţii, schimbând numai titulatura şi în parte modul de activitate. Astfel, s – ar fi constatat că Loja Noua Fraternitate a început să funcţioneze din nou sub denumirea de C. E. A. , adică Asociaţia de cultură, educaţie şi ajutor, căpătând personalitate juridică prin sentinţa Tribunalului Ilfov – Secţia I nr. 147 din 29 octombrie 1937.

Prima şedinţă de lucru a societăţii C. E. A. a început la 21 noiembrie 1937 de la ora 10 la sediul din Str. Italiană nr. 16. Şedinţa a fost deschisă de Dr. Feldmann, ca preşedinte de vârstă, după ce într – o cameră separată a fost ales comitetul de conducere, compus din următoarele persoane: avocatul Iosef Kandel – preşedinte, Heinrich Harth – secretar, M. Glueckmann şi Iosef Weissberg – vicepreşedinţi, Iosef Wappner, Jacques Almuly, ing. Maximilian Marcus, dr. H. Alperin, Iosef Abramovici, av. G. Schaeffer – membri. Mişu Schoenfeld, S. M. Blumenfeld şi ing. Leo Pălărieru au fost aleşi cenzori. M. Eliescu, Alex. Loebel şi av. Ad. Ettinger urmau a activa ca cenzori supleanţi. La rândul său, Ionel Cohn a fost ales ca secretar financiar.

Şedinţa a fost deschisă de Dr. Feldmann care şi-a exprimat bucuria faţă de cei prezenţi că poate fin din nou aproape de ei. La rândul său, Aurel Weiss a arătat motivele care au determinat înfiinţarea C. E. A. Aşadar, în urma ordinului dizolvării lojilor francmasonice, acesta a găsit de cuviinţă să înceteze în mod oficial activitatea Lojii „Noua Fraternitate schimbându-i şi locaţia. Aurel Weiss arată că, până la acea dată, nu primise ordinul formal de dizolvare, însă ştie precis că el există şi se află ataşat la dosarul societăţii de la Poliţia Capitalei şi că ar fi fost suficient să ceară o singură autorizaţie de ţinere a unei şedinţe, pentru ca autorităţile să procedeze la desfiinţare. În documentul Siguranţei se face menţiunea că în tot timpul cuvântării sale, menţionatul avocat a numit Loja „Noua Fraternitate” – „o anumită societate”.

După ce avocatul Iosef Kandel a expus scopurile etice ale noii organizaţii, al cărei preşedinte a fost ales, arătând contribuţia populaţiei evreieşti la dezvoltarea culturală şi economică a României, a luat cuvântul Dr. H. Alperin care a vorbit despre setea de carte a poporului evreu şi obligativitatea ca evreii bogaţi să îi ajute pe cei nevoiaşi ca să îşi poată continua studiile.

Prin discursul său, vicepreşedintele C. E. A., Iosef Weissberg a căutat să insufle celor prezenţi cât mai mult optimism, convins fiind că cei cari cârmuiesc ţara nu pot să nu aibe în vedere doleanţele majorităţii populaţiei evreieşti, „totdeauna sinceră şi leală faţă de Patrie şi Tron”. Dacă sunt de făcut observaţiuni asupra unui mic număr de evrei, pe cari întreaga populaţie evreiască cinstită în renegă, apoi, păstrând proporţiile, aceste observaţiuni se pot adresa şi celorlalţi conlocuitori.

La observaţia făcută de Schonber că la constituirea noii asociaţii nu au fost consultaţi vechii membri ai lojii, Aurel Weiss şi – a rezervat răspunsul pentru finalul şedinţei când a precizat că vechii membri nu au fost consultaţi deoarece era necesară convocarea unei adunări generale care ar fi necesitat, în mod obligatoriu, obţinerea unei autorizaţii de la autorităţi. Exista astfel teama, perfect justificată, că acest fapt ar fi atras în mod imediat dizolvarea urmată de confiscarea tuturor bunurilor Societăţii „Loja Noua Fraternitate”.

Totuşi, precizează Aurel Weiss, inactivitatea nu a fost complectă, deoarece comitetul lojei se întrunea regulat, la câte unul din membri, pentru a discuta modalităţile transformării. În modul acesta, conform dorinţei „fraţilor” decedaţi care au lăsat legate, s-au împărţit elevilor merituoşi premii în numerar la sfârşitul anului, s-a trimis o colonie şcolară de 40 copii pentru o lună la Piatra Neamţ, s-au ajutat văduve şi s-au dat ajutoare de măritiş.

La sfârşitul cuvântării sale, avocatul Weiss subliniază faptul că deşi suspendată de facto, vechea societate continuă să existe de jure, sperând în revenirea timpurilor normale, când vechea Loje „B`nai B`rith” îşi va putea relua activitatea ei constructivă şi educativă aşa cum a activat timp de 65 ani. Drept urmare, toţi membrii lojii sunt rugaţi a se înscrie în noua societate.

După semnarea adeziunilor de către cei prezenţi, s-a organizat o chetă în urma căreia s – a adunat o sumă de câteva mii de lei, şedinţa terminându – se pe la orele 12,30.

Puse în adormire în 1937, lojile B`nai B`rith îşi vor reaprinde luminile temporar după 23 august 1944, fiind nevoite din nou să le stingă din 1948, pentru o lungă perioadă de timp.
________________
1 C. N. S. A. S., fond Documentar (Bucureşti), ds. 15979, vol. 1, f. 110 – 112 şi 154 – 157.


2 La acea dată Bucureştiul era împărţit în „culori” în sens de sectoare, cartiere.