Sandu
Alrox
Emoție.
Un
timp infinit,
lumină
prin ceață, tăcere după împușcătură;
moment
trăit, dar nu înțeles niciodată,
iubit
și niciodată trădat.
Și
acum pe această masă, e cenușă
spulberată
de vânt,
dizolvată
în timp pentru o clipă.
Ceea
ce rămâne este aici în aer
e
aici și simt.
Frica
de intuneric în zâmbetul ochilor tăi,
și
rămane doar viața
în
care lacrima dulce aluneca departe.
Chinul
meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu