Luminita
Amarie
grea
de ceară și cenușă
Vorbesc
cu prietenii despre moarte
Deziluzii
și stânci
Ne
este tare frică de aceea
Strângem
distanța în brațe
Ne
amintim tăcerea și vrem să fie bine
Aici
un frig de neiertat îmi arde mâinile
Vine
moartea peste noi
Poate
să ne îmbrace
Poate
să ne cuprindă
Sau
să ne ierte cine poate ști
Speriați
ne spunem pe nume
Sperăm
că ne iubim
Mai
mult ca niciodată
Credem
în moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu