I se spunea Machiavelli (XLIV)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

Lavinia Betea:
In anii 1980, Ceauşeştii au luat tot felul de măsuri „în numele poporului", dar, în fapt, împotriva lui. Un teatru al absurdului s-a creat în relaţiile dintre primăriile rurale şi cetăţenii din raza de cuprindere. Pământul fusese colectivizat demult, foştii lui proprietari erau pensionari de-acum, iar urmaşii domiciliau la oraş sau navetau spre locuri de muncă în industrie şi servicii sociale. Şi iată că, în apogeul „noii revoluţii agrare“, pe lângă creşterea obligaţiilor CAP-urile, primăriile rurale şi cooperativele săteşti primesc mari sarcini de plan la contractări de produse agricole din curţile şi grădinile cetăţenilor. In acest scop, funcţionarii primăriei mergeau iarna din casă în casă cu două tipuri de formulare: unul cu sarcinile de producţie ale fiecărei gospodării, celălalt cu sarcinile de contractare. Iar pensionarului CAP ori/şi urmaşilor săi navetişti li se impunea cu ce şi în ce proporţii să-şi cultive cei câţiva ari de grădină. Se înmulţea suprafaţa fiecărei „sole“ cu recolta standard planificată la Bucureşti şi se semna planul de cultură.
Treceau, la fel, la animalele şi păsările din curte, începea apoi completarea formularului-contract prin care capul familiei se obliga să predea la cooperativa de consum din localitate cel puţin a treia parte din fiecare produs al gospodăriei sale. Bineînţeles, la nivelul planificat al recoltei şi la preţurile prevăzute de stat, mult sub cel al pieţei libere şi chiar al preţurilor din comerţul de stat. Imi amintesc, spre exemplu, că la fiecare două gospodării, trebuia predat la stat, anual, câte un porc. A nu-ţi preda contractele însemna blocarea cumpărării „raţiei“ de ulei, zahăr şi pâine de la cooperativa de consum plus amendă.
O situaţie disperată! Ceauşescu s-a aflat astfel în război cu satele, în război cu muncitorii navetişti, în război cu intelectualii obligaţi nu doar la „domiciliu obligatoriu" la ţară, ci şi la obligaţii agricole. Cum s-a ajuns la reintroducerea acestor noi „cote“ şi la astfel de discriminări?

Stefan Andrei:
In primul rând, era dispreţul Ceauşeştilor faţă de gospodăria personală. S-a planificat un congres al IAS-urilor, CAP-urilor, SMT-urilor şi gospodăriilor particulare.
Când a văzut Elena Ceauşescu: „Ce e, Nicule, ce congres e ăsta, ce, dragă, noi încurajăm gospodăriile particulare?" După-amiază, în titulatura congresului n-au mai apărut gospodăriile particulare. Nu s-a mai ţinut nici şedinţa secţiei pentru cei din gospodării individuale.
In al doilea rând, cei care au răspuns de agricultură - şi David, şi Pacoste (9) - , au spus că oamenii nu vin să muncească la CAP, pentru că se câştigă foarte mult din gospodăria personală. Ceauşescu a aplicat atunci metoda stângiştilor din Partidul Comunist Chinez, după moartea lui Mao, şi a redus lotul personal. Nemaiavând spaţiu unde să producă, oamenii au venit pe piaţă să cumpere. In al treilea rând, şi ea, şi el aveau o concepţie primitivă în economia rurală. Nu aveai voie să-ţi tai viţelul. Nu aveai voie să transporţi produse alimentare dintr-un judeţ în altul. Pe urmă, venea şi Ceauşescu cu câte-o şmecherie. Se făcea contract cu ţăranul să dea în toamnă un viţel. Dar Ceauşescu o întorcea: „Nu, să-l dea în primăvară, să-i dea el mâncare şi iarna". „Nu-i corect, am spus. In primul rând, că aşa ne-am angajat. în al doilea rând, dacă noi avem 90 la sută pământ la CAP şi IAS, de ce să-l nenorocim pe ţăran?"; „Nu, nu, nu, să mi-1 dea în primăvară".

Lavinia Betea:
Când în ambele centre ale puterii comuniste - Moscova şi Beijingul - se făceau mari schimbări în sistem, ce-1 impresiona pe Ceauşescu - reforma chineză sau perestroika sovietică?

Stefan Andrei:
Nu-1 interesa să ia de la nimeni exemplu. Considera cele făcute de el în România superlativul absolut. Toate erau însă cutii goale de chibrituri. Făcea, spre exemplu, congrese cu mii de oameni. Ţinea el acolo o cuvântare, aveau loc nişte discuţii stabilite dinainte în secţiuni, scrise şi aprobate de mult, după aceea se închidea congresul. Iar el spunea: „La noi este democraţie - în Congres, mii de oameni hotărăsc in comun Dar cutia era goală. In loc să mai fie activitate a uniunilor de creaţie, le-a băgat în acest Congres al Culturii. Da, poveşti. Aduceai 11.000 de oameni la Bucureşti, când putea să-şi ţină cuvântarea la televizor, iar ei s-o asculte acasă, în scaun. Voia încă să facă şi acest Palat al Congreselor pe la Văcăreşti. O aiureală...

„Scrisoarea celor şase“

Lavinia Betea:
Din cele aflate de la Alexandru Bârlădeanu şi Corneliu Mănescu şi din cele ce mi-au fost declarate de Gheorghe Apostol, mi-e clar că acesta din urmă a fost iniţiatorul „scrisorii celor şase“10. Dv. aţi fost informat despre acestea?

Stefan Andrei:
Ceauşescu a vorbit de ea într-o şedinţă a CPEx. Nu în martie 1989, ci mai târziu. Şi a spus că a însărcinat o comisie de ilegalişti care să stea cu ei de vorbă.

Lavinia Betea:
In stenograma şedinţei CPEx din 18 august 1989, la care şi dv. aţi fost prezent, comentariile lui Ceauşescu se referă exclusiv la Apostol. Se temea de el?

Stefan Andrei:
Da

Lavinia Betea:
De Pârvulescu nu se îngrijora?

Stefan Andrei:
Nu. Mi-aduc aminte că Pârvulescu mi-a făcut un mare deserviciu. Am fost împreună la o conferinţă judeţeană de partid la Vâlcea. Era prin ’76-’77. Am mers la casa de oaspeţi, a fost o masă, am ieşit cu el pe terasă.
Şi zice: „Mai mulţi ilegalişti am vrea ca dumneata să vii în locul lui Ceauşescu". Şi-mi spune Ceauşescu pe urmă: „Măi, vrea să te facă mare Pârvulescu?!" La „Scrisoarea celor şase", Pârvulescu a zis s-o trimită şi la L’Humanite. Nici n-au făcut, de fapt, „Scrisoarea celor şase“. La Ceauşescu n-a ajuns nimic.

Lavinia Betea:
La finalul amintitei şedinţe - unde pe ordinea de zi se discutaseră pregătirile pentru Congresul al XIV-lea al PCR, punctul de vedere al României la viitoarea sesiune a Adunării Generale a ONU, participarea la reuniunea anuală a FMI-BIRD -, Ceauşescu a introdus astfel tema: „Tovarăşi, ar mai fi o problemă. Gheorghe Apostol a trimis o scrisoare recent la Comitetul Central al partidului, prin care recunoaşte activitatea sa de spionaj şi acum cere clemenţă. Am stabilit ca un grup de tovarăşi să stea de vorbă cu el. Poate ar fi bine ca tovarăşii Constantin Nicolae şi Ion Coman, care împreună cu un grup de ilegalişti au stat de vorbă cu el, să informeze Comitetul Politic Executiv". Ştiţi cumva care e grupul de ilegalişti?

Stefan Andrei:
Ghizela Vass.

Lavinia Betea:
Iar Nicolae Constantin dă citire materialelor, neataşate însă, acum, documentelor de arhivă. Insă Ceauşescu cere scrisoarea adresată de Apostol conducerii de partid. Menţionez neobişnuitul: scrisoarea lui Apostol din Arhiva Cancelariei CC al PCR nu este semnată. Iată dialogul Nicolae şi Elena Ceauşescu în „dezbaterea“ cazului Apostol din CPEx, aşa cum a fost consemnat de stenograf:
Tov. Nicolae Ceauşescu: Scrisoarea adresată de el Comitetului Central trebuie citită, nu acest material. Dă-mi te rog mie scrisoarea.
Tov. Elena Ceauşescu: Scrisoarea, că în rest nu are nicio importanţă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Printre altele, în scrisoare spune că şi-a nesocotit obligaţiile de cetăţean român şi faţă de legile ţării, că regretă profund şi roagă conducerea partidului şi Consiliul de Stat să-i acorde clemenţă. Spune că şi-a dat seama că a încălcat prevederile statutului, că a ajuns în situaţia gravă de a se fi pus în slujba acelora împotriva cărora a luptat cândva. El însăşi (sic!) recunoaşte că a intrat în legătură cu servicii de spionaj străine şi puşi (sic!) de acestea a redactat diferite scrisori.
Tov. Elena Ceauşescu: Asta este esenţialul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: A intrat în slujba spionajului imperialist şi sovietic. Asta este realitatea. Lucrul este recunoscut de el şi la cererea cărora a redactat, ca orice trădător, tot felul de materiale. Acesta este esenţialul. Şi acum, după ce se angajează că nu mai face, în faţa tovarăşilor ieri a spus că îşi dă seama că merită „pedeapsa capitală“. Acesta este esenţialul în ce a pus în scrisoarea lui. Oricine poate să vină să spună dacă are o părere sau alta, dar el este principalul vinovat. Se ştie, Brucan este un agent vechi. S-au pus în slujba spionajului străin şi a organizat tot felul de acţiuni. Sigur, declară acum că se căieşte şi cere iertare.
Tov. Elena Ceauşescu: Asta trebuie să spună. 
Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceea am spus să meargă să stea de vorbă cu el câţiva tovarăşi care cunosc bine aceste lucruri. Asta este problema. Sigur, până la urmă va trebui să informăm - într-o formă sau alta - partidul despre această trădare şi să vedem cum trebuie să acţionăm. Trădarea este trădare, punerea în slujba şi în serviciul spionajului străin este inadmisibilă cu calitatea de membru de partid. Problema cu calitatea de membru de partid s-a rezolvat de mult, dar vom vedea care vor fi măsurile ce trebuiesc luate ca, undeva totuşi să nu se considere că cineva poate să trădeze ţara, poporul, fără a fi tras la răspundere. Aici, autocritica nu mai are nicio valoare. Problemele de trădare nu se rezolvă prin autocritică, trădarea ţării nu se poate s-o rezolvi prin autocritică.
Tov. Elena Ceauşescu: Cine trădează, răspunde.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am vrut să informăm Comitetul Politic Executiv cu această problemă. Se va continua să clarificăm lucrurile până la capăt, pe baza recunoaşterii, pentru că ei s-au adresat cu scrisori. Foarte bine au făcut că au stat de vorbă tovarăşii din ilegalitate, care cunosc bine cum s-a muncit înainte şi poziţia corectă faţă de partid.
Tov. Coman Ion: Este cu atât mai grav la Apostol, cu cât înainte de redactare a fost prevenit să nu ia legătura cu Silviu Brucan, care este spion în slujba imperialismului american. I-am atras atenţia că este pasibil de rigorile legii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: El a venit din străinătate, a fost recrutat încă din străinătate şi aici a executat ce i s-a spus.
Tov. Elena Ceauşescu: încă de mult timp a fost recrutat, în străinătate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Acolo a devenit agent al spionajului străin.
Tov. Elena Ceauşescu: Iar aici şi-a continuat activitatea.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De altfel, el când a venit în ţară s-a oprit în Anglia, în RFG.
Tov. Constantin Nicolae: în Anglia a dat un interviu la reţeaua BBC, cu condiţia să fie difuzat după moartea lui.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Acolo, de fapt, s-a oprit să fie instruit cum să-şi ducă activitatea. Asta este problema şi înseamnă că, realmente, trebuie să luăm o poziţie fermă faţă de tot şi de toţi care nesocotesc legile ţării. Aţi văzut cum au procedat în Cuba, inclusiv în China faţă de trădători, că altfel nu putem să le spunem. Nu este vorba acum să ne grăbim. Trebuie totuşi o poziţie clară şi trebuie trase concluzii şi luate măsuri ferme.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să informăm partidul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceea am vrut să informăm Comitetul Politic Executiv şi să vedem, după 23 August, să informăm întregul partid. Cu aceasta, tovarăşi, am putea să închidem şedinţa, să ne facem datoria şi să întâmpinăm 23 August cu rezultatele cele mai bune. Mai sunt doar câteva zile. Bine, cu aceasta ridicăm şedinţa." Am reprodus acest fragment pentru informarea cititorului nostru şi pentru reactualizarea temei în memoria dv. Ce-aţi înţeles, la momentul acela, din dialogul Ceauşeştilor? Ce ştiaţi? Aţi vorbit cu cineva despre cazul Apostol?

Stefan Andrei:
E corectă stenograma. Ce pot să spun? Eu l-am cunoscut pe Apostol în două situaţii. Am fost cu el într-o vizită în Austria şi am făcut o vizită în Argentina când el era ambasador acolo. Dar eram foarte circumspect cu ilegaliştii. între ei erau relaţii vechi, duşmănii vechi. De fapt, ţi-am spus, partidul nostru era alcătuit din două părţi - ilegaliştii şi ceilalţi. Apostol era un personaj mai omenos decât Ceauşescu. Calm, ponderat, însă pe Ceauşescu îl deranja. In primul rând pentru că-şi câştigase simpatia ca preşedinte al sindicatelor.
Se comportase foarte frumos şi când a fost numit prim-secretar, în timpul lui Dej a lăsat o impresie bună. Şi el, şi Chivu Stoica se bucurau de multă simpatie în rândul muncitorilor şi ilegaliştilor. Mai mare decât a lui Ceauşescu. Dar Chivu n-a avut astfel de ambiţii şi l-a susţinut de la început pe Ceauşescu. De altfel, cât a fost în conducerea partidului, Apostol a luat multe poziţii în favoarea muncitorilor. Şi mie mi-a spus Ceauşescu, înainte de a fi apărut povestea cu „scrisoarea", că Brucan a fost recrutat de americani când a fost ambasador în SUA. Ce ştiu eu despre trecutul lui Brucan mi-a spus-o Şiperko (12). Brucan a făcut parte din grupul de tineri evrei recrutaţi de Calmanovici (13), inginerul care a construit ambasada sovietică şi care a murit după procesul Pătrăşcanu în închisoare. Din cartea lui Brucan nu rezultă unde a făcut liceul, nici ce liceu a făcut. Acum eu nu ştiu - a fost recrutat întâi de americani şi după aceea de ruşi sau invers.

Lavinia Betea:
Judecând după poziţia lui de la Scînteia, nu-i greu de dedus...

Stefan Andrei:
Plecările lui Brucan de după 1980 în America, cât am fost eu ministru de Externe, au fost aprobate de Ceauşescu, la propunerea mea.

Lavinia Betea:
De ce?

Stefan Andrei:
Pentru că la mine au intervenit pentru el istoricul Cristian Popişteanu şi Mircea Răceanu. Şi eu m-am dus la Ceauşescu cu „de ce să nu meargă acolo?" Iar Brucan, când revenea din America, îmi trimitea o scrisoare în care îmi povestea ce-a făcut. Am avut o problemă, foarte delicată, când Apostol a pus în bernă steagul nostru la ambasadă la moartea lui Brejnev. Alta, când, fiind ambasador în Argentina, i-a trimis o telegramă lui Ceauşescu unde ruga să-i dea şi în ţară jumătate din pensie. Ca să plătească om să-i îngrijească locuinţa din Bucureşti. Atunci am văzut: eu aveam 10.000 de lei salariu ca ministru de Externe, iar el avea 9.850 de lei.

Lavinia Betea:
Şi lui Maurer, şi lui Bârlădeanu li s-a menţinut salariul ca pensie. I-a aprobat lui Apostol?

Stefan Andrei:
I-a aprobat 4.000 pensie aici. Ceauşescu voia să nu mai fie în ţară, să nu aibă relaţii. Elena Ceauşescu îmi spunea mie despre el: „Asta se odihneşte şi joacă tenis acolo. Va trăi şi va lua locul tovarăşului".

Lavinia Betea:
Aţi mai discutat cu cineva din conducere despre aceşti potrivnici?

Stefan Andrei:
Cu nimeni. Pentru mine, era un grup de oameni cu pensii mari, care au contribuit la aducerea comunismului în România. Iar acum, se situau pe poziţii anticomuniste. Toţi pensionari, cu pensii mari, puteau fi scoşi din case, dar nu din Bucureşti şi trimişi în judeţe.


Note

9 Cornel Pacoste (1930-1999), profesia de bază: inginer. Membru al CC al PCR (1974-1979; 1982-1989), membru supleant al CPEx (1984—1989), secretar al CC al PCR (1985-1986). A deţinut mai multe funcţii, printre care: viceprim-ministru al Guvernului (1986-1989).

10 La 11 martie 1989, la posturile de radio BBC şi Europa Liberă a fost citită o scrisoare către Nicolae Ceauşescu semnată de şase ilegalişti: Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan. Semnatarii criticau politica economică a regimului, sistematizarea satelor, încălcarea prevederilor Actului Final de la Helsinki etc.

11 Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 18 august 1989, ANIC, Fond CC al PCR — Secţia Cancelarie, dos. nr. 56/1989, f. 12-16.

12 Alexandru Şiperko (1920-?). Membru al PCdR din 1940. In anii 1960 a fost redactor-şef la Editura Politică. Reprezentant al României la Comitetul Internaţional Olimpic.

13 Emil Calmanovici (1896-1956), inginer de construcţii. Membru al PCdR din 1936. Membru al Comisiei Centrale Financiare a PCdR şi principal finanţator al partidului în perioada celui de-al
Doilea Război Mondial. Arestat în 1951, a fost anchetat în procesul Pătrăşcanu. Condamnat la muncă silnică pe viaţă (1954). Detenţie la Aiud. A decedat în detenţie (1956).



va urma