Un document politic al unui partid antisistem din Spania: manifestul PODEMOS şi Europa în schimbare

Cristian Unteanu

Un singur lucru pare cert la acest final de an 2015: structurile tradiţionale rezistă ca prin miracol, supravieţuind în unele cazuri, doar datorită inerţiei enorme a oricărui peisaj politic articulat de decenii în partajul dual de tip american – venim noi / plecaţi voi, dar cu toţii ştim să ne pregătim civilizat şi politicos pentru următorul ciclu al puterii – cu mecanismul electoral bine pus la punct pentru a proteja interesele actorilor tradiţionali.

Partidul de stânga din Spania, Podemos, este condus de Pablo Iglesias

Numai că, acum, în spatele mecanismului, se naşte altceva. Că unora le generează un real entuziasm şi altora le provoacă frică, spaimă sau repulsie, asta e altceva. Dar schimbarea sistemului pare a fi inevitabilă, cel vechi fiind acuzat că produce doar o stabilitate şi un echilibru de faţadă. 


Următoarea criză, cea pe care unele analize pe care le-am auzit la Bruxelles o definesc drept „sistemică şi de final de ciclu“, va testa rezistenţa finală a vechilor structuri de putere, cu partidele lor tradiţionale şi cu soluţiile care, pe lună şi an ce trece, propun plasturi (mai mult sau mai puţin eficienţi) pentru a acoperi faliile incipiente, dar niciodată (vedeţi criza migranţilor) soluţii reale la ansamblul construcţiei europene.


Foarte interesant este că această zbatere existenţială la nivel european survine la un sfert de secol de la căderea Zidului Berlinului, aproape deci de finalizarea ciclului de 30 de ani pe care îl reprezintă o generaţie. 


Interesant pentru că, identificabil în unele ţări, apare o nouă generaţie de intelectuali care să teoretizeze noul joc. Şi, din nou, în ţările motorice ale Europei (după modelul exact oferit de relaţia Europa-Rusia începutului de secol XX) se iveşte atât teoria noii structuri, cât şi conceptualizarea mijloacelor revoluţionare de a fi pusă în practică. 


Podemos, Syriza, Frontul Naţional, Vlaams Belang, UKIP... nume ale unei posibile schimbări care uneşte dreapta cu stânga politică în acelaşi mesaj al „refuzului".

Ce a apărut? 

1. Un nou tip de intelectualitate militantă. Intelectualitate care, cumva, vrea să se răscumpere moral sau, dimpotrivă, vrea să producă programe ale unei schimbări de substanţă, odată cu depăşirea opţiunilor clasice, obsolete, oferite de ideologiile tradiţionale. 


2. Decredibilzarea echilibrelor clasice de sistem. Poate cel de dificl de de prognozat şi, iată, acum, foarte uşor de obţinut. Dacă, timp de decenii, echilibrul instituţionsl tradiţional eurpean a existat şi a fost eficient pe balanţa atât de covenabilă dreapta (PPE)/stânga (socialişti). 


3. O neîncredere generică, din ce în ce mai importantă, în eficienţa actualului model de guvernare asociat sistemului instituţional european. Cu deschiderea, în consecinţă, a unor noi orizonturi electorle favorabile pentru partidele contestatare, pentru partidele antisistem, în mod egal din partea dreaptă sau stângă a eşichierului politic. 

"Avem ceva pe care celelalte partide nu-l au, adică susţinerea populară a celor care doresc să schimbe lucrurile". (Miguel Urbán Crespo, europarlamentar, numărul doi în ierarhia PODEMOS)

Principale teme ale platformei politice: 

1. Recuperarea suveranităţii naţionale. Cetăţenii sunt cei care trebuie să decidă, nu minoritatea egoistă care ne-a adus în situaţia de acum... Trebuie să se facă o derogare la art.135 din Constituţia spaniolă şi un mortoriu asupra unui audit al datoriei publice, scopul fiind de a determina care parte a acestei datorii este ilegitimă şi nu trebuie plătită. Este nevoie de politici alternative pentru a stabili o taxă pe tranzacţiile financiare şi un control pe mişcările de capital, împreună cu naţionalizarea băncilor din sectorul privat. 


2. „O democraţie reală" bazată pe suveranitatea popoarelor şi dreptul lor de a-şi decide viitorul în libertate şi solidaritate.... Suntem încântaţi că scoţienii şi catalanii pot vorbi şi pot spune ce viitor îşi doresc. 


3. Sprijinirea unui sistem de salarii şi pensii decente, cu un regim progresiv de impozitare în care cei care au mai mult să plătească mai mult, un sistem care să penalizeze frauda fiscală şi care să rejecteze redundanţele practicate acum faţă de firmele cu profit, un sistem care să vizeze împărţirea locurilor de muncă, inclusiv a muncii domestice şi a activităţilor neplătite de îngrijire în familie. Este esenţială apărarea principiului unor condiţii decente de muncă pentru tinerii condamnaţi la o sărăcie eternă sau la exil. 


4. Condiţii decente de locuit. Trebuie să existe un sistem de construire a locuinţelor sociale precum şi un model care să permită chirii decente şi posibil de achitat. Trebuie să se pună capăt dramei oamenilor daţi afară din locuinţe, suspendând absolut toate asemenea situaţii odată cu aprobarea unei cedări retrospective a locuinţelor ca mod de achitare a datoriei. 


5. Respingerea oricărei forme de privatizare a serviciilor publice şi bunurilor comune; educaţia, sănătatea, justiţia, transportul, sectorul informatic, locuinţele şi cultura; inversarea proceselor existente în aceste domenii şi opţiunea pentru un management democratic...sub control public....O democraţie radicală în care referendumurile cu rezultate obligatorii şi iniţiativele legislative populare formează o parte importantă a noii ordini legale. 


6. Lupta împotriva violenţei bazate pe criterii de sex, apărând dreptul femeilor asupra propriului lor corp, precum şi a dreptului la avort. Care apără şi dreptul la liberă orientare sexuală şi identitate împotriva oricărei forme de discriminare şi homofobie....în favoarea dreptului inalienabil de a iubi şi de a fi iubit aşa cum doreşte fiecare. 


7.  Promovarea unei schimbări la nivelul modelului de producţie, astfel încât să fie pus în serviciul poporului, prin intermediul unei reconversii ecologice a economiei, cu ajutorul naţionalizării şi socializării fiecărei companii din sectorul energetic. precum şi pe baza unei suveranităţi în domeniul alimentar. 


8. Apărarea drepturilor cetăţenilor, ale drepturilor tuturor prin cererea de derogare la legislaţia privind imigrările...o ţară în care fiecare să fie cetăţean şi nimeni invizibil, prizonier al unei super-exploatări, persecuţii sau marginalizări din cauza unei xenofobii instituţionale. 


9.  Respingerea intervenţionismului militar, în favoarea ieşirii din NATO, apărând cu fermitate relaţiile de solidaritate între popoare. 


10. Candidatura noastră este rezultatul unui proces participativ deschis pentru cetăţeni, în elaborarea programelor şi în alcătuirea listelor electorale, pe baza criteriului prezenţei unor activişti sociali, politici şi culturli, cu rotaţie de funcţii şi cu venituri echivalente cu media naţională. Candidaturi odată cu angajamentul la transparenţă şi responsabilitate publică, cu resurse financiare care nu depind de sectorul bancar privat sau de grupurile de lobby. 


Ca şi în cazul SYRIZA, identificaţi uşor afirmaţiile sau propunerile care au stârnit interesul şi au mobilizat o importantă forţă de vot într-un interval de timp extrem de scurt că, vă remintesc, originea PODEMOS se află în acest manifest intitulat «Mover ficha: convertir la indignación en cambio político» şi publicat pe 12-13 ianuarie 2014 în publicaţia online Público. Printre semnatari, Juan Carlos Monedero, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Madrid UCM, Jaime Pastor, profesor de ştiinţe politice la Universtiatea naţională cu predare la distanţă, Bibiana Medialdea, profesor de economie aplicată la UCM, scriitorul şi filozoful Santiago Alba Rico, actorul Alberto San Juan sau activistul sindical Cándido González Carnero, membru al organizaţiei Curentul Sindical de Stânga. 


Cum vor evolua pe viitor aceste partide, pe fond antisistem raportate la ordinea actuală? Răspunsuri multiple vor veni în 2016, odată cu alegerile care vor avea loc în mai multe state europene şi, evident, cu eventualitatea deloc neglijabilă a unui BREXIT. Răspunsuri care, toate, vor redefini Europa în care vom trăi mâine.