Durere-ascunsă

Petre Violetta

De ce nu poate nimeni să-mi citească

În suflet, la vedere, aşa cum ştiu?

E o imagine-n oglinda ei firească

Cu zilele pictate în argintiu

Al iernilor ce troienesc în mine.

De când mă ştiu mă contopesc cu gerul,

În jurul meu s-au destrămat destine

Şi în rotundul meu s-a-nscris echerul

Hain mi-a răstignit bucăţi din cercul

Pe care-abia-l legasem de final

C-o muncă de Sisif, precum şi melcul

Ce-şi cară casa chiar şi la un bal...

Cu o manta mai mare decât viaţa

Ascunsă-n cercul meu, într-un triunghi

Mi-a arătat cât de subţire-i aţa

Şi m-a tăiat, ea moartea, cu un junghi

Ce-l am sub coastă...sângerează des

Şi-am să trăiesc cu el, că n-am de-ales...